altaic definitie

2 intrări

14 definiții pentru altaic

altáic, ~ă a [At: DA ms / P: ~a-ic / Pl: ~ici, -ice / E: fr altaique] 1 Originar din Munții Altai. 2 Care trăiește în Munții Altai. 3 Care se referă la Munții Altai.
ALTÁIC, -Ă, altaici, -ce, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. [Pr: -ta-ic] – Din fr. altaïque.
URALO-ALTÁIC, -Ă, uralo-altaici, -ce, adj. (Despre populații) Care se află, trăiește în regiunea munților Ural și Altai. ♦ (Substantivat, f. pl.) Limbi vorbite de aceste populații. – Din fr. ouralo-altaïque.
ALTÁIC, -Ă, altaici, -ce, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. [Pr.: -ta-ic] – Din fr. altaïque.
URALO-ALTÁIC, -Ă, uralo-altaici, -ce, adj. (Despre populații) Care se află, trăiește în regiunea munților Ural și Altai; (despre limbi) vorbit de populațiile care trăiesc în regiunea munților Ural și Altai. – Din fr. ouralo-altaïque.
ALTÁIC, – Ă, altaici, -e, adj. Din Altai, care se referă la Altai, caracteristic regiunii munților Altai.
ALTÁIC, -Ă, altaici, -e, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. – Fr. altaïque.
altáic (-ta-ic) adj. m., pl. altáici; f. altáică, pl. altáice
urálo-altáic (-ta-ic) adj. m., pl. urálo-altáici; f. urálo-altáică, pl. urálo-altáice
altáic adj. m. (sil. -ta-ic), pl. altáici; f. sg. altáică, pl. altáice
urálo-altáic adj. m. altaic
ALTÁIC, -Ă adj. din regiunea munților Altai. ♦ limbi če = limbi turcice, mongole și tunguse. (< fr. altaïque)
URALO-ALTÁIC, -Ă adj. limbi če = familie de limbi fino-ugrice, altaice și samoede. (< fr. ouralo-altaïque)
URALO-ALTAIC, -Ă adj. (< Ural, fr. altaique): în sintagma limbă uralo-altaică (v.).

altaic dex

Intrare: altaic
altaic adjectiv
  • silabisire: -ta-ic
Intrare: uralo-altaic
uralo-altaic adjectiv
  • silabisire: -ta-ic
altaic adjectiv
  • silabisire: -ta-ic
uralic