Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru alogen

alogen, ~─â a [At: LTR / Pl: ~i, ~e / E: fr allog├Ęne] 1 a Care se deosebe╚Öte prin natur─â ╚Öi origine de mediul ├«n care se afl─â. 2 a (D. oameni) De origine str─âin─â, apar╚Ťin├ónd unei popula╚Ťii imigrate. 3 sm (Glg) Constituent mineral format ├«nainte ╚Öi ├«n alt loc dec├ót roca din care face parte
ALOG├ëN, -─é, alogeni, -e, adj. Care se deosebe╚Öte prin natur─â ╚Öi origine de mediul ├«n care se afl─â; alogenetic. ÔÖŽ (Despre popula╚Ťii) De origine str─âin─â, venit din alt─â parte. ÔÇô Din fr. allog├Ęne.
ALOG├ëN, -─é, alogeni, -e, adj. Care se deosebe╚Öte prin natur─â ╚Öi origine de mediul ├«n care se afl─â; alogenetic. ÔÖŽ (Despre popula╚Ťii) De origine str─âin─â, venit din alt─â parte. ÔÇô Din fr. allog├Ęne.
ALOG├ëN, -─é, alogeni, -e, adj. Care se deosebe╚Öte prin natur─â ╚Öi prin origine de mediul ├«n care se afl─â. ÔÖŽ (Despre popula╚Ťii) De origine str─âin─â, venit─â din alt─â parte.
ALOG├ëN, -─é, alogeni, -e, adj. Care se deosebe╚Öte prin natur─â ╚Öi origine de mediul ├«n care se afl─â. ÔÖŽ (Despre popula╚Ťii) De origine str─âin─â, venit din alt─â parte. ÔÇô Fr. allog├Ęne (< gr.).
alog├ęn adj. m., pl. alog├ęni; f. alog├ęn─â, pl. alog├ęne
alog├ęn adj. m., pl. alog├ęni; f. sg. alog├ęn─â, pl. alog├ęne
ALOG├ëN adj. alogenetic. (Popula╚Ťie ~.)
ALOG├ëN, -─é adj. (Chim.) Deosebit prin natur─â ╚Öi prin origine de mediul ├«nconjur─âtor. ÔÖŽ (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii ╚Öi ├«ntr-un alt loc dec├ót aceasta. ÔÖŽ (Despre o popula╚Ťie) Venit din alt─â parte, de alt─â origine. [< fr. allog├Ęne, cf. gr. allos ÔÇô altul, genos ÔÇô neam].
ALOG├ëN, -─é adj. deosebit prin natur─â ╚Öi prin origine de mediul ├«nconjur─âtor; alogenetic. ÔŚŐ (despre o popula╚Ťie; ╚Öi s. m.) venit din alt─â parte, de alt─â origine. (< fr. allog├Ęne)
ALOGÉN ~ă (~i, ~e) Care se deosebește (prin natură și origine) de mediul în care se află. Corp ~. /<fr. allogene
ALOGEN adj. alogenetic. (Popula╚Ťie ~.)
alogen, (engl.= allogene) calitatea unui min. de a se fi format anter. într-un loc diferit de cel al rocii din care face parte. Ex. xenolitele din roci magmatice sau particulele a. (terigene sau detritice), transportate din afara bazinului de sedimentare. Min. și fragmentele litice a. se recunosc după caracterul lor clastic și după efectele de corodare și alterare care se întâlnesc pe supr. acestora. Sin. alotigen. Ant. autigen.
ALO- ÔÇ×altul, diferit, deosebit, alternare, alternan╚Ť─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. allos ÔÇ×altulÔÇŁ > fr. allo-, it. id. germ. id., engl. id. > rom. alo-. Ôľí ~biogenez─â (v. bio-, v. -genez─â), s. f., alternare a genera╚Ťiei sexuate cu cea asexuat─â; ~bioz─â (v. -bioz─â), s. f., modificare a modului de reac╚Ťie a organismului la schimbarea mediului ambiant; ~carp (v. -carp), adj., s. n., (fruct) rezultat prin polenizare ├«ncruci╚Öat─â; ~carpie (v. -carpie), s. f., structur─â a unui fruct rezultat prin polenizare ├«ncruci╚Öat─â; ~cheratoplastie (~keratoplastie) (v. cherato-, v. -plastie), s. f., opera╚Ťie de transplant chirurgical de cornee cu ╚Ťesut prelevat de la acela╚Öi individ; ~chezie (v. -chezie), s. f., eliminare a fecalelor printr-un anus artificial sau anormal congenital; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., tulburare de motricitate care const─â ├«n executarea involuntar─â a unei mi╚Öc─âri ├«n locul celei dorite; sin. heterochinezie; ~chirie (~cheirie) (v. -chirie), s. f., transpunere a unei senza╚Ťii ├«n regiunea corespunz─âtoare din partea opus─â a corpului; sin. aloestezie, heterocheirie; ~ciclie (v. -ciclie), s. f., 1. Comportare anormal─â a unui cromozom sau a unui fragment cromozomial. 2. Grad diferit de spiralizare al unor regiuni cromozomiale; ~clorofil─â (v. cloro-, v. -fil2), s. f., constituent verde al clorofilei; ~cor (~chor) (v. -cor), adj., 1. (Despre semin╚Ťe) Care se r─âsp├«nde╚Öte prin mijloace str─âine. 2. Care populeaz─â mai multe forma╚Ťii vegetale ├«nrudite din aceea╚Öi regiune; ~corie (~chorie) (v. -corie2), s. f., proces de r─âsp├«ndire a semin╚Ťelor ╚Öi fructelor prin mijloace str─âine (ap─â, v├«nt etc.); ~crin (v. -crin), adj., heterocrin*; ~croic (v. -croic), adj., 1. Capabil s─â-╚Öi schimbe culoarea. 2. Care este colorat diferit pe cele dou─â fe╚Ťe; ~cromatic (v. -cromatic), adj. (despre cristale) de culori diferite ├«n func╚Ťie de natura substan╚Ťelor pe care le con╚Ťine; ~cromazie (v. -cromazie), s. f., schimbare a colora╚Ťiei pielii; ~cronic (v. -cronic), adj., care se produce ├«n timpuri diferite; ~desmozomi (v. desmo-, v. -zom), s. m. pl., desmozomi care unesc celule de tipuri diferite; ~dromie (v. -dromie), s. f., aloritmie*; ~estezie (v. -estezie), s. f., alochirie*; ~fan (v. -fan), s. n., argil─â coloidal─â care m─âre╚Öte plasticitatea maselor ceramice; ~fazie (v. -fazie), s. f., vorbire incoerent─â; ~fen (v. -fen), s. n., caracter condi╚Ťionat de mai multe gene ale unor sisteme celulare diferite; ~filie (v. -filie2), s. f., coexisten╚Ť─â, pe aceea╚Öi plant─â, a frunzelor cu forme ╚Öi dimensiuni diferite; sin. anizofilie, heterofilie; ~fon (v. -fon), s. n., variant─â a unui fonem sau sunet; ~game (v. -gam), adj., s. f. pl., (plante) care prezint─â alogamie; ~gamie (v. -gamie) s. f., reproducere prin polenizare ├«ncruci╚Öat─â ╚Öi fecunda╚Ťie str─âin─â; ~gen (v. -gen1) adj. 1. (Des pre plante) Care se deosebe╚Öte prin origine ╚Öi natur─â de mediul ├«nconjur─âtor. 2. Care s-a format anterior rocii ╚Öi ├«ntr-un alt loc dec├«t acesta; ~genetic (v. -genetic), adj., 1. Alogen. 2. Referitor la alogenez─â; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., schimbare genotipic─â datorat─â influen╚Ťei mediului ├«nconjur─âtor; ~genic (v. -genic), adj., care apar╚Ťine aceleia╚Öi specii dar cu genotipuri deosebite; ~gonie (v. -gonie), s. f., modificare a formei datorat─â muta╚Ťiei; ~graf (v. -graf), adj., s. n., (scris) f─âcut de o alt─â persoan─â; ~hton (v. -hton), adj., 1. Care este deplasat de la locul ini╚Ťial; 2. Originar din alte regiuni geografice; ~izogenez─â (v. izo-, v. -genez─â), s. f., ciclu evolutiv caracterizat prin alternarea de genera╚Ťii; ~izomerie (v. izo-, v. -merie), s. f., izomerie simetric─â a substan╚Ťelor alotrope; ~lalie (v. -lalie), s. f., dificultate patologic─â manifestat─â ├«n vorbire; ~lecit (v. -lecit), s. n., celul─â din zona fasciculat─â a suprarenalei, av├«nd un aspect spumos; ~metrie (v. -metrie1), s. f., accelerare sau ├«ncetinire a ritmului de dezvoltare a anumitor organe, ├«n compara╚Ťie cu ansamblul organismului; ~mixie (v. -mixiei), s. f., tip de polenizare ├«n cazul c─âreia stigmatul unei flori prime╚Öte polenul de la alte flori ale aceleia╚Öi specii; sin. alogamie (1); ~morf (v. -morf), s. n., 1. Variant─â morfematic─â contextual─â. 2. Form─â distinct─â a unei substan╚Ťe; ~morfie (v. -morfie), s. f., 1. Totalitatea formelor unei substan╚Ťe. 2. Acomodare histologic─â; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., tip de alometrie; ~pat (v. -pat), s. m., medic care trateaz─â prin alopatie; ~patie (v. -patie), s. f., procedeu terapeutic, opus homeopatiei, de tratare a unei boli cu mijloace contrare naturii sale; ~pelagic (v. -pelagic), adj., (despre un organism) care tr─âie╚Öte ├«n depresiunile ad├«nci ale m─ârilor ╚Öi oceanelor; ~plasm─â (v. -plasm─â) s. f., parte diferen╚Ťiat─â a citoplasmei, cu func╚Ťii specializate (membran─â, cil, flagel etc.); ~plastie (v. -plastie), s. f., opera╚Ťie chirurgical─â de ├«nlocuire a unui ╚Ťesut distrus prin materiale str─âine; sin. heteroplastie; ~plazie (v. -plazie), s. f., dezvoltare anormal─â a unui ╚Ťesut; ~plectic (v. -plectic), adj., (despre frunze) care ├«nconjoar─â un organ vegetal; ~poliploid (v. poliplo-, v. -id), s. m., hibrid interspecific cu trei seturi cromozomale, dou─â de la unul dintre p─ârin╚Ťi ╚Öi unul de la cel─âlalt p─ârinte; ~psihoz─â (v. -psihoz─â), s. f., tulburare psihic─â, caracterizat─â prin prelucrarea morbid─â a stimulilor externi; ~ritmie (v. -ritmie), s. f., 1. Tulburare periodic─â a ritmului cardiac. 2. Ritm inegal al diviziunii celulare sau al dezvolt─ârii organismelor unicelulare; ~sindez─â (v. -sindez─â), s. f., ├«mperechere a filamentelor cromozomiale ale unor game╚Ťi proveni╚Ťi de la p─ârin╚Ťi diferi╚Ťi; ~sperm (v. -sperm), s. m., embrion rezultat pe cale alogamic─â; ~sterie (v. -sterie), s. f., proprietate a unor substan╚Ťe de a avea mai multe forme, f─âr─â s─â-╚Öi modifice compozi╚Ťia chimic─â; ~term (v. -term), adj., a c─ârui temperatur─â corporal─â depinde de temperatura mediului ├«nconjur─âtor; ~tip (v. tip), s. n., exemplar taxonic al holotipului, av├«nd sexul opus acestuia; ~tipic (v. -tipic), adj., cu sens opus holotipului; ~topie (v. -topie), s. f., deplasare anormal─â a unor centri de dezvoltare a organismului; ~trof (v. -trof), adj., 1. (Despre vie╚Ťuitoare) Care folose╚Öte substan╚Ťele organice sintetizate de alte organisme. 2. (Despre flori) Cu adaptare redus─â pentru primirea insectelor vizitatoare; ~trofic (v. -trofic), adj., alotrof*; ~trop (v. -trop) adj., (despre substan╚Ťe) care are mai multe variet─â╚Ťi; sin. alotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., alotrop*; ~tropie (v. -tropie), s. f., 1. Proprietate a unui element chimic de a exista ├«n dou─â sau mai multe forme cu propriet─â╚Ťi fizice ╚Öi chimice deosebite 2. Atrac╚Ťie reciproc─â ├«ntre dou─â celule de sens opus; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptil─â terestr─â fosil─â carnivor─â, de talie uria╚Ö─â; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., cromozom cu rol esen╚Ťial ├«n determinarea sexului; sin. heterocromozom, cromozom sexual.

Alogen dex online | sinonim

Alogen definitie

Intrare: alogen
alogen adjectiv