Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru alodiu

al├│diu sm, sn [At: ╚śINCAI, HR. III, 277/3 / Pl: (sm) -ii, (sn) -ri / E: lat med allodium, cf ger Allod(ium)] (├Än Evul Mediu, ├«n Apusul ╚Öi Centrul Europei) Proprietate funciar─â liber─â, scutit─â de orice sarcini de vasalitate.
AL├ôDIU, alodii, s. n. (├Än Evul Mediu, ├«n Apusul ╚Öi Centrul Europei) Proprietate funciar─â liber─â, scutit─â de orice sarcini de vasalitate. ÔÇô Din lat. allodium.
AL├ôDIU s. n. (├Än evul mediu, ├«n Apusul ╚Öi Centrul Europei) Proprietate funciar─â liber─â, scutit─â de orice sarcini de vasalitate. ÔÇô Din lat. allodium.
al├│diu [diu pron. d─şu] s. n., art. al├│diul; pl. al├│dii, art. al├│diile (-di-i-)
al├│diu s. n. [-diu pron. -diu], art. al├│diul; pl. al├│dii, art. al├│diile (sil. -di-i-)
AL├ôDIU s.n. (Ist.; ├«n or├ónduirea feudal─â) Domeniu ereditar ├«n deplin─â st─âp├ónire, scutit de orice sarcini ╚Öi deosebit de feud─â. [Pron. -diu. / < lat.med. allodium, cf. fr. alleu < germ. allod < all ÔÇô tot, od ÔÇô proprietate].
ALÓDIU s. n. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. (< lat. allodium)
alodiu n. bun ereditar, moșie scutită (în vechiul drept feudal).
*al├│di┼ş n. (mlat. all├│dium, fr. alleu, d. vgerm. de sus allod [d. all, tot ╚Öi od, mo╚Öie], de unde vine ╚Öi fr. alleu). Mo╚Öie ereditar─â ╚Öi independent─â al c─âre─ş proprietar datorea numa─ş omagi┼ş de vasalitate seniorulu─ş. V. feud.

Alodiu dex online | sinonim

Alodiu definitie

Intrare: alodiu
alodiu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -diu pr. -d─şu