Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru alocu╚Ťiune

alocu╚Ťiune sf [At: KLOP╚śTOC, F. 208 / Pl: ~ni / E: fr allocution] 1 (La romani) Cuv├óntare a unui general sau ├«mp─ârat adresat─â o╚Ötirii sale. 2 Cuv├óntare scurt─â, ocazional─â.
ALOCU╚ÜI├ÜNE, alocu╚Ťiuni, s. f. Scurt─â cuv├óntare ocazional─â. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. allocution, lat. allocutio, -onis.
ALOCU╚ÜI├ÜNE, alocu╚Ťiuni, s. f. Scurt─â cuv├óntare ocazional─â. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. allocution, lat. allocutio, -onis.
ALOCU╚ÜI├ÜNE, alocu╚Ťiuni, s. f. Scurt─â cuv├«ntare ocazional─â. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-u-. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) aloc├║╚Ťie s. f.
ALOCU╚ÜI├ÜNE, alocu╚Ťiuni, s. f. Scurt─â cuv├óntare ocazional─â. [Pr.: -╚Ťi-u] ÔÇô Fr. allocution (lat. lit. allocutio, -onis).
alocu╚Ťi├║ne (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. alocu╚Ťi├║nii; pl. alocu╚Ťi├║ni
alocu╚Ťi├║ne s. f. Ôćĺ locu╚Ťiune
ALOCUȚIÚNE s. v. discurs.
ALOCU╚ÜI├ÜNE s.f. 1. Discurs ╚Ťinut osta╚Öilor de un comandant militar, rege sau ├«mp─ârat. 2. Cuv├óntare ocazional─â scurt─â. [Var. alocu╚Ťie s.f. / cf. fr. allocution, lat. allocutio].
ALOCUȚIÚNE s. f. cuvântare ocazională scurtă. (< fr. allocution, lat. allocutio)
ALOCU╚ÜI├ÜNE ~i f. Scurt─â cuv├óntare ocazional─â. [G.-D. alocu╚Ťiunii;Sil. -╚Ťi-u-] /<fr. allocution, lat. allocutio, ~onis
alocu╚Ťiune f. cuv├óntare scurt─â.
*alocu╚Ťi├║ne f. (lat. alloc├║tio, -├│nis. V. locu╚Ťiune). Cuv├«ntare scurt─â. ÔÇô ╚śi -├║╚Ťie.
ALOCUȚIUNE s. cuvînt, cuvîntare, discurs, (pop.) vorbă, vorbire, (înv.) voroavă, (fam. și ir.) logos. (Ține o ~.)

Alocu╚Ťiune dex online | sinonim

Alocu╚Ťiune definitie

Intrare: alocu╚Ťiune
alocu╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-