aloca definitie

12 definiții pentru aloca

alocá vtr [At: DA / Pzi: alóc, (rar) -ochéz / E: alocație] 1-2 A (se) destina o sumă oarecare sau anumite materiale, obiecte etc. pentru un scop anumit (dintr-o listă întreagă de mai multe cheltuieli, mai ales la o administrație publică).
ALOCÁ, alóc, vb. I. Tranz. A destina, a acorda pentru un anumit scop mijloace bănești sau materiale. – Din alocație.
ALOCÁ, alóc, vb. I. Tranz. A prevedea într-un buget pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. – Din alocație.
ALOCÁ, pers. 3 alócă, vb. I. Tranz. (Cu privire la sume de bani, materiale, obiecte; mai ales la pasiv) A prevedea (într-un buget), a destina pentru un scop anumit. Datorită grijii permanente a partidului și guvernului pentru ridicarea continuă a nivelului material și cultural al oamenilor muncii, sume importante au fost alocate pentru dezvoltarea industriei ușoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2566.
ALOCÁ, alóc, vb. I. Tranz. A prevedea într-un buget, a destina pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. – Fr. allouer (după alocație).
alocá (a ~) vb., ind. prez. 3 alócă
alocá vb., ind. prez. 1 sg. alóc, 3 sg. și pl. alócă
ALOCÁ vb. I. tr. A prevedea, a destina (sume de bani) în vederea unui scop anumit. [P.i. aloc, 3,6 -că. / < alocație].
ALOCÁ vb. tr. a prevedea, a destina mijloace bănești sau materiale. (după fr. allouer)
alocá (-c, -át), vb. – A atribui, a acorda. Format pe baza fr. allouer și lat. locare. – Der. alocație, s. f.
A ALOCÁ alóc tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit. /Din alocație
*alóc și -chéz, a -cá v. tr. (d. un tip latin álloco, -áre, după fr. allouer, care vine d. louer, a închiria, lat. locare. V. culc, locațiune). Hotărăsc (fixez) o sumă p. un scop: a aloca o sumă construiriĭ (saŭ pentru construirea) unuĭ pod.

aloca dex

Intrare: aloca
aloca verb grupa I conjugarea I