Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru alo

alo1 i [At: REV. CRIT. IV, 336 / E: ger hallo] (Trs) Pleac─â!
al├│2 i [At: SEBASTIAN, T. 188 / E: fr allo] 1 Exclama╚Ťie conven╚Ťional─â prin care, ├«n convorbirile telefonice, cineva cheam─â pe altcineva (╚Öi acesta din urm─â r─âspunde, d├ónd de ╚Ötire c─â a stabilit leg─âtura). 2 Exclama╚Ťie de chemare ├«n toate ├«mprejur─ârile, c├ónd cel care cheam─â nu este observat ╚Öi vrea s─â atrag─â aten╚Ťia celui c─âruia i se adreseaz─â.
AL├ô, (2) alouri, interj., s. n. 1. Interj. Exclama╚Ťie conven╚Ťional─â prin care se cheam─â sau se r─âspunde la telefon. ÔÖŽ Exclama╚Ťie de chemare. 2. S. n. Apel telefonic. [Acc. ╚Öi: (1) ├ílo] ÔÇô Din fr. all├┤.
AL├ô interj. Exclama╚Ťie conven╚Ťional─â prin care se cheam─â sau se r─âspunde la telefon. ÔÖŽ Exclama╚Ťie de chemare. ÔÇô Din fr. all├┤.
AL├ô interj. (Adesea repetat) Exclama╚Ťie conven╚Ťional─â cu care chem─âm sau r─âspundem la telefon. Se ├«ndreapt─â spre telefonul din perete... ridic─â receptorul... Alo, alo. SEBASTIAN, T. 188. ÔŚŐ Exclama╚Ťie de chemare. Alo, tovar─â╚Öe, vino mai aproape.
AL├ô interj. Exclama╚Ťie conven╚Ťional─â prin care se cheam─â sau se r─âspunde la telefon. ÔÖŽ Exclama╚Ťie de chemare. ÔÇô Fr. all├┤.
al├│2 (apel telefonic) s. n., art. al├│ul (-lo-ul), pl. al├│uri
aló1 / álo interj.
al├│ interj., s. n.
ALO- Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×altulÔÇŁ, ÔÇ×diferitÔÇŁ. [< fr. allo-, cf. gr. allos].
AL├ô interj. Exclama╚Ťie prin care se face apelul sau se r─âspunde la telefon. ÔÖŽ Exclama╚Ťie de chemare. [< fr. all├┤, cf. engl. hallo].
ALO-1 elem. ÔÇ×altulÔÇŁ, ÔÇ×diferitÔÇŁ. (< fr. allo-, cf. gr. allos)
ALÓ2 interj., s. n. cuvânt prin care se face apelul sau se răspunde la telefon, la o chemare. (< fr. allo, engl. hallo)
al├│ interj. ÔÇô Exclama╚Ťie folosit─â la telefon. Fr. allo, din engl. hello. Se folose╚Öte exclusiv la convorbirile telefonice.
ALÓ interj. (se folosește pentru a chema sau a răspunde la telefon). /<fr. alló
*all├│ interj. de chemat pe cineva la telefon. ÔÇô C├«nd Graham Bell, inventatoru primulu─ş microfon, ─ş-a vorbit lu─ş James Tresider, asistentu lu─ş, care asculta la cel-lalt cap─ât al s├«rme─ş, acesta a exclamat: Allo, cuv├«nt pe care Graham l-a ales ca interj. de atras aten╚Ťiunea celu─ş pe care-l chem─ş la telefon.
al├│, V. allo.
alo Dic╚Ťionarele noastre ├«l explic─â din fran╚Ťuze╚Öte. Se poate s─â fie just, dar francezii nu prea ├«l folosesc c├«nd vorbesc la telefon. S-a mai r─âsp├«ndit la noi, ca interjec╚Ťie, ╚Öi ├«n afara conversa╚Ťiilor la telefon, pur ╚Öi simplu pentru a striga pe cineva. Cu aceast─â ├«ntrebuin╚Ťare vine sigur din nem╚Ťe╚Öte ╚Öi din ungure╚Öte (├«n fran╚Ťuze╚Öte nu exist─â): am asistat la r─âsp├óndirea acestei interjec╚Ťii prin anii 1930-1940, ├«n mare parte prin romanele traduse (╚Öi pentru englezescul hello).
AL-, v. ALO-. Ôľí ~autogamie (v. auto-, v. -gamie), s. f., posibilitatea unui organism de a se reproduce sexuat prin autogamie sau alogamie; ~ergie (v. -ergie), s. f., cre╚Ötere patologic─â a reactivit─â╚Ťii organismului fa╚Ť─â de un agent microbian sau mecanic; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., anomalie de colora╚Ťie a irisului; ~onim (v. -onim), adj., s. m., 1. adj., Semnat cu numele altuia. 2. s. m., Persoan─â care semneaz─â o lucrare cu numele altuia.
ALO- ÔÇ×altul, diferit, deosebit, alternare, alternan╚Ť─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. allos ÔÇ×altulÔÇŁ > fr. allo-, it. id. germ. id., engl. id. > rom. alo-. Ôľí ~biogenez─â (v. bio-, v. -genez─â), s. f., alternare a genera╚Ťiei sexuate cu cea asexuat─â; ~bioz─â (v. -bioz─â), s. f., modificare a modului de reac╚Ťie a organismului la schimbarea mediului ambiant; ~carp (v. -carp), adj., s. n., (fruct) rezultat prin polenizare ├«ncruci╚Öat─â; ~carpie (v. -carpie), s. f., structur─â a unui fruct rezultat prin polenizare ├«ncruci╚Öat─â; ~cheratoplastie (~keratoplastie) (v. cherato-, v. -plastie), s. f., opera╚Ťie de transplant chirurgical de cornee cu ╚Ťesut prelevat de la acela╚Öi individ; ~chezie (v. -chezie), s. f., eliminare a fecalelor printr-un anus artificial sau anormal congenital; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., tulburare de motricitate care const─â ├«n executarea involuntar─â a unei mi╚Öc─âri ├«n locul celei dorite; sin. heterochinezie; ~chirie (~cheirie) (v. -chirie), s. f., transpunere a unei senza╚Ťii ├«n regiunea corespunz─âtoare din partea opus─â a corpului; sin. aloestezie, heterocheirie; ~ciclie (v. -ciclie), s. f., 1. Comportare anormal─â a unui cromozom sau a unui fragment cromozomial. 2. Grad diferit de spiralizare al unor regiuni cromozomiale; ~clorofil─â (v. cloro-, v. -fil2), s. f., constituent verde al clorofilei; ~cor (~chor) (v. -cor), adj., 1. (Despre semin╚Ťe) Care se r─âsp├«nde╚Öte prin mijloace str─âine. 2. Care populeaz─â mai multe forma╚Ťii vegetale ├«nrudite din aceea╚Öi regiune; ~corie (~chorie) (v. -corie2), s. f., proces de r─âsp├«ndire a semin╚Ťelor ╚Öi fructelor prin mijloace str─âine (ap─â, v├«nt etc.); ~crin (v. -crin), adj., heterocrin*; ~croic (v. -croic), adj., 1. Capabil s─â-╚Öi schimbe culoarea. 2. Care este colorat diferit pe cele dou─â fe╚Ťe; ~cromatic (v. -cromatic), adj. (despre cristale) de culori diferite ├«n func╚Ťie de natura substan╚Ťelor pe care le con╚Ťine; ~cromazie (v. -cromazie), s. f., schimbare a colora╚Ťiei pielii; ~cronic (v. -cronic), adj., care se produce ├«n timpuri diferite; ~desmozomi (v. desmo-, v. -zom), s. m. pl., desmozomi care unesc celule de tipuri diferite; ~dromie (v. -dromie), s. f., aloritmie*; ~estezie (v. -estezie), s. f., alochirie*; ~fan (v. -fan), s. n., argil─â coloidal─â care m─âre╚Öte plasticitatea maselor ceramice; ~fazie (v. -fazie), s. f., vorbire incoerent─â; ~fen (v. -fen), s. n., caracter condi╚Ťionat de mai multe gene ale unor sisteme celulare diferite; ~filie (v. -filie2), s. f., coexisten╚Ť─â, pe aceea╚Öi plant─â, a frunzelor cu forme ╚Öi dimensiuni diferite; sin. anizofilie, heterofilie; ~fon (v. -fon), s. n., variant─â a unui fonem sau sunet; ~game (v. -gam), adj., s. f. pl., (plante) care prezint─â alogamie; ~gamie (v. -gamie) s. f., reproducere prin polenizare ├«ncruci╚Öat─â ╚Öi fecunda╚Ťie str─âin─â; ~gen (v. -gen1) adj. 1. (Des pre plante) Care se deosebe╚Öte prin origine ╚Öi natur─â de mediul ├«nconjur─âtor. 2. Care s-a format anterior rocii ╚Öi ├«ntr-un alt loc dec├«t acesta; ~genetic (v. -genetic), adj., 1. Alogen. 2. Referitor la alogenez─â; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., schimbare genotipic─â datorat─â influen╚Ťei mediului ├«nconjur─âtor; ~genic (v. -genic), adj., care apar╚Ťine aceleia╚Öi specii dar cu genotipuri deosebite; ~gonie (v. -gonie), s. f., modificare a formei datorat─â muta╚Ťiei; ~graf (v. -graf), adj., s. n., (scris) f─âcut de o alt─â persoan─â; ~hton (v. -hton), adj., 1. Care este deplasat de la locul ini╚Ťial; 2. Originar din alte regiuni geografice; ~izogenez─â (v. izo-, v. -genez─â), s. f., ciclu evolutiv caracterizat prin alternarea de genera╚Ťii; ~izomerie (v. izo-, v. -merie), s. f., izomerie simetric─â a substan╚Ťelor alotrope; ~lalie (v. -lalie), s. f., dificultate patologic─â manifestat─â ├«n vorbire; ~lecit (v. -lecit), s. n., celul─â din zona fasciculat─â a suprarenalei, av├«nd un aspect spumos; ~metrie (v. -metrie1), s. f., accelerare sau ├«ncetinire a ritmului de dezvoltare a anumitor organe, ├«n compara╚Ťie cu ansamblul organismului; ~mixie (v. -mixiei), s. f., tip de polenizare ├«n cazul c─âreia stigmatul unei flori prime╚Öte polenul de la alte flori ale aceleia╚Öi specii; sin. alogamie (1); ~morf (v. -morf), s. n., 1. Variant─â morfematic─â contextual─â. 2. Form─â distinct─â a unei substan╚Ťe; ~morfie (v. -morfie), s. f., 1. Totalitatea formelor unei substan╚Ťe. 2. Acomodare histologic─â; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., tip de alometrie; ~pat (v. -pat), s. m., medic care trateaz─â prin alopatie; ~patie (v. -patie), s. f., procedeu terapeutic, opus homeopatiei, de tratare a unei boli cu mijloace contrare naturii sale; ~pelagic (v. -pelagic), adj., (despre un organism) care tr─âie╚Öte ├«n depresiunile ad├«nci ale m─ârilor ╚Öi oceanelor; ~plasm─â (v. -plasm─â) s. f., parte diferen╚Ťiat─â a citoplasmei, cu func╚Ťii specializate (membran─â, cil, flagel etc.); ~plastie (v. -plastie), s. f., opera╚Ťie chirurgical─â de ├«nlocuire a unui ╚Ťesut distrus prin materiale str─âine; sin. heteroplastie; ~plazie (v. -plazie), s. f., dezvoltare anormal─â a unui ╚Ťesut; ~plectic (v. -plectic), adj., (despre frunze) care ├«nconjoar─â un organ vegetal; ~poliploid (v. poliplo-, v. -id), s. m., hibrid interspecific cu trei seturi cromozomale, dou─â de la unul dintre p─ârin╚Ťi ╚Öi unul de la cel─âlalt p─ârinte; ~psihoz─â (v. -psihoz─â), s. f., tulburare psihic─â, caracterizat─â prin prelucrarea morbid─â a stimulilor externi; ~ritmie (v. -ritmie), s. f., 1. Tulburare periodic─â a ritmului cardiac. 2. Ritm inegal al diviziunii celulare sau al dezvolt─ârii organismelor unicelulare; ~sindez─â (v. -sindez─â), s. f., ├«mperechere a filamentelor cromozomiale ale unor game╚Ťi proveni╚Ťi de la p─ârin╚Ťi diferi╚Ťi; ~sperm (v. -sperm), s. m., embrion rezultat pe cale alogamic─â; ~sterie (v. -sterie), s. f., proprietate a unor substan╚Ťe de a avea mai multe forme, f─âr─â s─â-╚Öi modifice compozi╚Ťia chimic─â; ~term (v. -term), adj., a c─ârui temperatur─â corporal─â depinde de temperatura mediului ├«nconjur─âtor; ~tip (v. tip), s. n., exemplar taxonic al holotipului, av├«nd sexul opus acestuia; ~tipic (v. -tipic), adj., cu sens opus holotipului; ~topie (v. -topie), s. f., deplasare anormal─â a unor centri de dezvoltare a organismului; ~trof (v. -trof), adj., 1. (Despre vie╚Ťuitoare) Care folose╚Öte substan╚Ťele organice sintetizate de alte organisme. 2. (Despre flori) Cu adaptare redus─â pentru primirea insectelor vizitatoare; ~trofic (v. -trofic), adj., alotrof*; ~trop (v. -trop) adj., (despre substan╚Ťe) care are mai multe variet─â╚Ťi; sin. alotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., alotrop*; ~tropie (v. -tropie), s. f., 1. Proprietate a unui element chimic de a exista ├«n dou─â sau mai multe forme cu propriet─â╚Ťi fizice ╚Öi chimice deosebite 2. Atrac╚Ťie reciproc─â ├«ntre dou─â celule de sens opus; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptil─â terestr─â fosil─â carnivor─â, de talie uria╚Ö─â; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., cromozom cu rol esen╚Ťial ├«n determinarea sexului; sin. heterocromozom, cromozom sexual.

Alo dex online | sinonim

Alo definitie

Intrare: alo (subst.)
alo subst. interjec╚Ťie
Intrare: alo (interj.)
alo interj.
Intrare: alo (pref.)
alo pref.