alizarínă sfs [At: DA / E: fr alizarine] Materie colorantă roșie, pentru vopsit bumbacul, extrasă în trecut din rădăcini de plante, iar astăzi preparată sintetic,

ALIZARÍNĂ s. f. Substanță roșie extrasă în trecut din rădăcina roibei, azi obținută prin sinteză. – Din fr. alizarine.

ALIZARÍNĂ s. f. Substanță roșie, extrasă odinioară din rădăcina roibei, azi obținută prin sinteză. – Din fr. alizarine.

ALIZARÍNĂ s. f. Substanță colorantă extrasă odinioară din rădăcina roibei, azi fabricată în mod sintetic, care servește la vopsitul linii și al bumbacului. ◊ Galben de alizarină v. galben1.

ALIZARÍNĂ s. f. Substanță colorantă roșie, extrasă odinioară din rădăcina roibei, azi fabricată în mod sintetic. – Fr. alizarine.

alizarínă s. f., g.-d. art. alizarínei

alizarínă s. f., g.-d. art. alizarínei

ALIZARÍNĂ s.f. Materie colorantă roșie, extrasă odinioară din rădăcina unei plante numite roibă, astăzi fabricată sintetic. [< fr. alizarine].

ALIZARÍNĂ s. f. materie colorantă roșie, sub formă de glicozidă, din rizomii unor plante, sau obținută sintetic. (< fr. alizarine)

ALIZARÍNĂ f. Colorant roșu extras din rădăcina unei plante numită roibă, azi obținut pe cale sintetică. Galben de ~. /<fr. alizarine

alizarlnă f. materie colorată extrasă din roibă.

*alizarínă f., pl. e. (d. alizarí, „rădăcină uscată de roĭbă”, cuv. ar.). Chim. Un principiŭ colorant care, la început, se scotea din rădăcina roĭbeĭ. Aldeidă din grupu chinonelor.