Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru alitera╚Ťie

alitera╚Ťie sf [At: DA / Pl: ~ii / V: (├«nv) ~iune (pl: ~ni) / E: fr alliteration] 1 Armonie rezultat─â din repetarea (inten╚Ťionat─â) a aceluia╚Öi sunet (sau a unei combina╚Ťii de sunete) ├«n dou─â sau ├«n mai multe cuvinte care se succed─â ├«n aceea╚Öi fraz─â. 2 (Med) Repetare a unor sunete sau silabe ├«n st─âri de puternic─â excita╚Ťie psihic─â.
ALITER├ü╚ÜIE, alitera╚Ťii, s. f. 1. Procedeu stilistic care const─â ├«n repetarea aceluia╚Öi sunet sau a unui grup de sunete ├«n cuvinte care se succed─â. 2. (Med.) Repetare a unor sunete sau silabe ├«n st─âri de puternic─â excita╚Ťie psihic─â. ÔÇô Din fr. allit├ęration.
ALITER├ü╚ÜIE, alitera╚Ťii, s. f. 1. Procedeu stilistic care const─â ├«n repetarea aceluia╚Öi sunet sau a unui grup de sunete ├«n cuvinte care se succed─â. 2. (Med.) Repetare a unor sunete sau silabe ├«n st─âri de puternic─â excita╚Ťie psihic─â. ÔÇô Din fr. allit├ęration.
ALITER├ü╚ÜIE, alitera╚Ťii, s. f. Figur─â de stil care const─â ├«n repetarea (inten╚Ťionat─â) a aceluia╚Öi sunet (sau a unei combina╚Ťii de sunete) ├«n dou─â sau mai multe cuvinte care se succed. Versul lui Co╚Öbuc ┬źPrin v├«rfuri v├«ntul viu vuia┬╗ constituie un exemplu tipic de alitera╚Ťie. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-e.
ALITER├ü╚ÜIE, alitera╚Ťii, s. f. Repetarea aceluia╚Öi sunet sau a unei combina╚Ťii de sunete ├«n cuvinte care se succed, pentru efecte de rim─â sau de stil. ÔÇô Fr. allit├ęration.
aliter├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. aliter├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. aliter├í╚Ťiei; pl. aliter├í╚Ťii, art. aliter├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
aliter├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. aliter├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. aliter├í╚Ťiei; pl. aliter├í╚Ťii, art. aliter├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
ALITER├ü╚ÜIE s.f. (Lit.) Repetare a aceluia╚Öi sunet sau a acelora╚Öi grupuri de sunete ├«n dou─â sau mai multe cuvinte care se succed; parhomeon. [Gen. -iei, var. alitera╚Ťiune s.f. / cf. fr. allit├ęration, it. aliterazione, lat. alliteratio].
ALITER├ü╚ÜIE s. f. 1. repetare, cu efect muzical, a aceluia╚Öi sunet (consoan─â) sau grup de sunete ├«n cuvinte care se succed─â; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe ├«n st─âri de puternic─â excita╚Ťie psihic─â. ÔŚŐ tendin╚Ť─â patologic─â, obsedant─â spre rim─â, realizat─â prin repetarea de silabe. (< fr. allit├ęration)
ALITERÁȚIE ~i f. Figură de stil constând în repetarea aceluiași sunet în cuvinte care se succed. /<fr. aliteration
alitera╚Ťi(un)e f. repetirea acelora╚Öi litere sau acelora╚Öi silabe. Ex. prin v├órfuri v├óntul viu vuia (CO╚śBUC).
*alitera╚Ťi├║ne f. (d. liter─â; fr. allit├ęration). Repetarea acelora╚Ö─ş litere: ce te tot t├«ngu─ş tot timpu? ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
alitera╚Ťie (< ad ÔÇ×laÔÇŁ ╚Öi littera ÔÇ×liter─âÔÇŁ), repetarea unei litere (sau grup de litere) ├«n cuvinte succesive. De╚Öi uneori involuntar─â ╚Öi cacofonic─â, a. constituie un mijloc poetic cu resurse multiple: imitative (ÔÇ×Prin vulturi, v├óntul viu vuiaÔÇŁ ÔÇô Co╚Öbuc), sugestive, cu efect psihologic (ÔÇ×Bat─â-te, pustia, lut/ Mult e╚Öti negru ╚Öi ur├ótÔÇŁ ÔÇô popular), burle╚Öti (a╚Öa-numitele ÔÇ×├«ncurc─âturi de limb─âÔÇŁ). ├Än poezia scandinav─â ╚Öi germ. din ev. med., ├«n lipsa rimei, a. constituia ├«mpreun─â cu asonan╚Ťa* principiul de baz─â al versifica╚Ťiei.
ALITERÁȚIE (< fr.) s. f. Procedeu stilistic constând în repetarea aceluiași sunet, de obicei consoană, sau a acelorași grupuri de sunete în cuvinte care se succed.
alitera╚Ťie (fr. allit├ęration ÔÇ×repetarea aceleia╚Öi litereÔÇŁ), repeti╚Ťie a unor consoane (sau a unor silabe), de obicei din r─âd─âcina cuvintelor, cu efect eufonic, imitativ (onomatopeic) ori expresiv (simbolic); efectul a. se datore╚Öte ╚Öi accentului afectiv pe care ├«l poart─â sunetele repetate (R). ├Än versul-refren eminescian, cons. v aliterat─â sugereaz─â nu numai senza╚Ťia auditiv─â, ci ╚Öi dinamica zbuciumat─â a destinului uman: ÔÇ×Dintre sute de catarge / care las─â malurile / C├óte oare le vor sparge / V├ónturile, valurile? [...] Valurile, v├ónturile?ÔÇŁ Efectul eufonic e mai greu de analizat; el constituie o ÔÇ×senza╚ŤieÔÇŁ lingvistic─â idiomatic─â ÔÇô este vorba de o armonie vocalic─â ╚Öi consonantic─â, ├«n esen╚Ť─â, o simetrie acustic─â, ├«n cuvinte ╚Öi enun╚Ť, perceput─â, ├«n mare m─âsur─â, subiectiv de vorbitorii unei limbi. ├Äntruc├ót a. se percepe, ca ╚Öi asonan╚Ťa, ca un element de analogie interlexical─â de ordin fonetic (nu semantic), ├«ntre imaginea poetic─â ╚Öi structura fonic─â a secven╚Ťelor versului (enun╚Ťului), ea este nu numai o figur─â onomatopeic─â (imitativ─â), ci ╚Öi una expresiv─â (ÔÇ×simbolic─âÔÇŁ, zice Verhaeren, M., p. 3), deoarece poate ÔÇ×corespunde obiectivului zugr─âvit, fie printr-o analogie de timbru, fie printr-un raport de identitateÔÇŁ (id.): ÔÇ×A z├ónelor cr─âias─â Venea cu p─ârul r├óurind, R├óu galben de m─âtase.ÔÇŁ (Co╚Öbuc) Se pot repeta ╚Öi c├óte dou─â consoane, ca ├«n urm─âtorul exemplu de a. imitativ─â: ÔÇ×V├ój├óind ca vijelia ╚Öi ca plesnetul de ploaie.ÔÇŁ (Eminescu) dar ╚Öi o ├«ntreag─â silab─â, ca a. expresiv─â: ÔÇ×Mi-ai dat un trup ╚Öi mie, ├«nalt ╚Öi zvelt, de floare Ca fragile de fraged, u╚Öure ╚Öi pl─âp├ónd.ÔÇŁ (T. Arghezi) Sin. paragramatism, sin. metafor─â fonetic─â.

Alitera╚Ťie dex online | sinonim

Alitera╚Ťie definitie

Intrare: alitera╚Ťie
alitera╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e