aliotmán [At: CANTEMIR, HR. 387 / P: ~li-oz- / V: -osm- sn / Pl: (1) -i, (sn) -uri/ E: tc Aliosman] 1 sm (Înv) Turc. 2 sns Totalitatea poporului turc. 3 sns (Înv) Imperiul Otoman.

ALIOTMÁN n. pr. (Înv.) Turcime. [Pr.: -li-ot-] – Din tc. Ali Osman „dinastia lui Osman”.

ALIOTMÁN s. n. (Rar) Turcime. [Pr.: -li-ot-] – Din tc. Ali Osman „dinastia lui Osman”.

ALIOTMÁN s. n. (Cu sens colectiv, învechit) Turcime. A privi gîndești că pot Ca întreg aliotmanul să se-mpiedece de-un ciot? EMINESCU, O. I 146. Apar... Coloane care sprijin întreg aliotmanul. ALECSANDRI, P. III 377. – Pronunțat: -li-ot-.

ALIOTMÁN s. n. (Înv.) Turcime. [Pr.: -li-ot-] – Tc. Ali Osman „dinastia lui Osman”.

Aliotmán (înv.) (-li-ot-) s. propriu n.

Aliotmán s. pr. n. (sil. -li-ot-)

ALIOTMÁN s. v. turcime.

Aliotman n. neamul turcesc: întreg Aliotmanul să se ’mpiedece de un ciot? EM. [Turc. ALIOSMAN, dinastia lui Osman, națiunea osmanlie].

aliotman s. v. TURCIME.