Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru alint─âtur─â

alint─ât├║r─â sf [At: CIHAC I / Pl: ~ri / E: alinta + -ur─â] 1 R─âsf─â╚Ťare. 2 R├ózg├óietur─â. Cochet─ârie. 4 Fiin╚Ť─â care se r─âsfa╚Ť─â.
ALINT─éT├ÜR─é, alint─âturi, s. f. Alintare. ÔÖŽ (Concr.) Copil alintat. ÔÇô Alinta + suf. -─âtur─â.
ALINT─éT├ÜR─é, alint─âturi, s. f. Alintare. ÔÖŽ (Concr.) Copil alintat. ÔÇô Alinta + suf. -─âtur─â.
ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare, dezmierdare.
ALINT─éT├ÜR─é, alint─âturi, s. f. Alintare. ÔÇô Din alinta + suf. -(─â)tur─â.
alint─ât├║r─â s. f., g.-d. art. alint─ât├║rii; pl. alint─ât├║ri
alint─ât├║r─â s. f., g.-d. art. alint─ât├║rii; pl. alint─ât├║ri
ALINTĂTÚRĂ s. v. alintare, dezmierdare, mângâiere.
alint─ât├║r─â f., pl. ─ş. Vorb─â de alintare, ca: puiule (copile), Lenu╚Ťa (Elena). Copil sa┼ş feme─şe alintat─â: uf, ce alint─âtur─â nesuferit─â!
alintătură s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE.

Alint─âtur─â dex online | sinonim

Alint─âtur─â definitie

Intrare: alint─âtur─â
alint─âtur─â substantiv feminin