alintătură definitie

10 definiții pentru alintătură

alintătúră sf [At: CIHAC I / Pl: ~ri / E: alinta + -ură] 1 Răsfățare. 2 Râzgâietură. Cochetărie. 4 Ființă care se răsfață.
ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. ♦ (Concr.) Copil alintat. – Alinta + suf. -ătură.
ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. ♦ (Concr.) Copil alintat. – Alinta + suf. -ătură.
ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare, dezmierdare.
ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. – Din alinta + suf. -(ă)tură.
alintătúră s. f., g.-d. art. alintătúrii; pl. alintătúri
alintătúră s. f., g.-d. art. alintătúrii; pl. alintătúri
ALINTĂTÚRĂ s. v. alintare, dezmierdare, mângâiere.
alintătúră f., pl. ĭ. Vorbă de alintare, ca: puiule (copile), Lenuța (Elena). Copil saŭ femeĭe alintată: uf, ce alintătură nesuferită!
alintătu s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE.

alintătură dex

Intrare: alintătură
alintătură substantiv feminin