alintător definitie

9 definiții pentru alintător

alintător, ~oare [At: CONACHI, P. 288 / Pl: ~i, ~oare / V: (îrg) -iu / E: alinta + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care alintă1.
ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Alinta + suf. -ător.
ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Alinta + suf. -ător.
ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă, care mîngîie: dezmierdător. Vorbe alintătoare. Diminutiv cu nuanță alintătoare.
ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Din alinta + suf. -(ă)tor.
alintătór adj. m., pl. alintătóri; f. sg. și pl. alintătoáre
alintătór adj. m., pl. alintătóri; f. sg. și pl. alintătoáre
ALINTĂTÓR adj. 1. v. mângâietor. 2. v. hipocoristic.
ALINTĂTOR adj. 1. dezmierdător, mîngîietor, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~.) 2. (LINGV.) dezmierdător, hipocoristic. (Formație lexicală ~.)

alintător dex

Intrare: alintător
alintător adjectiv