Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru aliment

alim├ęnt sn [At: MACEDONSKI, O. I, 43 / Pl: ~e / E: fr aliment] 1 Substan╚Ť─â care serve╚Öte la hr─ânire Si: hran─â. 2 (Jur; lpl) Mijloace de trai (acordate prin tribunal pentru ├«ntre╚Ťinerea p─ârin╚Ťilor, so╚Ťiei divor╚Ťate, copiilor n─âscu╚Ťi din p─ârin╚Ťi divor╚Ťa╚Ťi etc.).
ALIM├ëNT, alimente, s. n. Produs ├«n stare natural─â sau prelucrat care serve╚Öte ca hran─â. ÔÇô Din fr. aliment, lat. alimentum.
ALIM├ëNT, alimente, s. n. Produs ├«n stare natural─â sau prelucrat care serve╚Öte ca hran─â. ÔÇô Din fr. aliment, lat. alimentum.
ALIM├ëNT, alimente, s. n. Orice substan╚Ť─â care serve╚Öte ca hran─â. P├«inea e un aliment esen╚Ťial. ÔŚŐ Fig. [C─âr╚Ťile] s├«nt mo╚Ötenirea noastr─â cea bun─â ╚Öi nepre╚Ťuit─â, ├«n care g─âsim, aliment sufletului nostru. SADOVEANU, C. 11.
ALIM├ëNT, alimente, s. n. Orice lucru care serve╚Öte ca hran─â. ÔÇô Fr. aliment (lat. lit. alimentum).
alim├ęnt s. n., pl. alim├ęnte
alim├ęnt s. n., pl. alim├ęnte
ALIMÉNT s. v. mâncare.
ALIM├ëNT s.n. Preparat sau produs natural care se m─ân├ónc─â ╚Öi ajut─â la ├«ntre╚Ťinerea vie╚Ťii. [< fr. aliment, cf. it. alimento < lat. alimentum].
ALIMÉNT s. n. produs natural sau preparat nutritiv, servind ca hrană. (< fr. aliment, lat. alimentum)
ALIMÉNT ~e n. mai ales la pl. Produs în stare naturală sau prelucrat, care servește ca hrană. /<fr. aliment, lat. alimentum
aliment n. 1. orice substan╚Ť─â bun─â de hran─â, nutriment; 2. fig. ceeace ├«ntre╚Ťine sau face s─â subziste: lemnul este alimentul focului.
*alim├ęnt n., pl. e (lat. alimentum, d. ├ílere, a nutri. V. ├«nalt, co-alizez). Nutriment. Fig. ├Änv─â╚Ť─âtura e alimentu sufletulu─ş.
ALIMENT s. hran─â, m├«ncare, (mai ales ├«n limbajul copiilor) pap─â, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), dem├«ncare, dem├«ncat, legum─â, merinde (pl.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. ╚Öi Bucov.) menaj─â, (├«nv.) pi╚Öt─â, vipt, (fam.) haleal─â, (fam. depr.) cr─âpelni╚Ť─â.

Aliment dex online | sinonim

Aliment definitie

Intrare: aliment
aliment substantiv neutru