aliman definitie

2 intrări

13 definiții pentru aliman

alimán2 sms [At: CIHAC II, 633 / E: ns cf tc alaman (sau srb alaman), cf alimăni, alimănit1] 1 (Înv; îe) A ajunge la ~ A nu mai fi chip de scăpare. 2 (Îae) A se afla într-o situație dificilă.
alimán1 sn vz liman
alimán3 sn [At: PAMFILE-LUPESCU, CROM. 196 / V: ol- / Pl: ~uri / E: fr eau allemande] (Îvr) Fard roșu Si: (Înv) rumeneală, suliman.
ALIMÁN1 s. n. v. liman.
ALIMÁN2, alimane, s. n. (Popular) 1. Apă adîncă. 2. (În expr.) A ajunge la aliman = a ajunge la; strîmtoare, a nu mai putea scăpa de o pacoste.
LIMÁN, limanuri, și limane, s. n. 1. Țărm, mal; (învechit) port. Deci vin aice iară ca barca la liman Și-ți zic: întinde-mi mîna. ALECSANDRI, T. II 134. Corăbierul... Aleargă la limanul ce adesea l-a scăpat. ALEXANDRESCU, M. 48. Un liman mîntuielnic dup-o lungă înotare. CONACHI, P. 286. ◊ (Poetic) Izbește-n aripi vînt al soartei! Mi-i dor, așa de dor de-un țărm: Liman cu flori și cu lumină. TOMA, C. V. 59. ◊ Expr. A ieși la liman = a) a ieși la mal. Să iasă moartea la liman că să-și răzbune și ea pe Ivan. CREANGĂ, P. 323; b) fig. a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situație bună. Dă din mîini dacă vrei să ieși la liman. PANN, P. V. I 152. ♦ Fig. Loc de scăpare; adăpost, refugiu. Cine știe prin ce furtuni potrivnice trecuseră și acuma, după un popas scurt, se avîntau iar, cu strigăt, înspre limanul libertății. SADOVEANU, P. M. 245. Mă lăsasem ușor pe umărul Fanei – liman al tuturor frămîntărilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 173. Tu dă-te cu totul nădejdii și luptă... Cătîndu-ți limanul. NECULUȚĂ, Ț. D. 39. ◊ (Uneori determinat prin «de adăpost», «de scăpare» etc.) Aici și numai aici e limanul de scăpare. SLAVICI, O. I 160. ◊ Expr. A duce (sau a scoate) la (un) liman sau la liman bun = a scăpa (pe cineva) dintr-o situație grea, dintr-un impas; a salva. Să renunțăm la îngîndurare, că nu ne duce la nici un liman. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 160. Se ruga... să o scoață la liman bun. ISPIRESCU, L. 121. A ajunge la (un) liman (sau) a ajunge limanul = a atinge ținta dorită, a-și ajunge scopul. Dacă țăranii vor să ajungă la un liman, trebuie să se grăbească... Dac-ar lăsa boierilor timp să-și tragă răsuflatul, se duce pe apa sîmbetei toată strădania și toată dreptatea lor. GALAN, Z. R. 255. Toți oamenii care se petrec pe acest pămînt... ar fi să ajungă... limanul unei fericiri neclintite. SADOVEANU, P. M. 138. 2. Lac la țărmul unei mări, format prin închiderea gurii unui fluviu printr-o limbă de nisip și care rămîne în comunicație cu marea prin una sau mai multe guri. V. lagună. – Variantă: (învechit) alimán s. n.
ALIMÁN, alimane, s. n. (Reg.) Apă adâncă. ◊ Expr. A ajunge la aliman = a da (și a nu mai putea scăpa) de un necaz. – Sb. alaman (< tc.).
alimán (-nuri), s. n. – Necaz, belea, primejdie. Tc. (arab.) al emān (Lokotsch 66; Bogrea, Dacor., IV, 788; Scriban); cf. aman. Sunt greșite indicațiile lui Cihac, II, 633 (ngr. ἀλλοίμονον) și cele din DAR (tc. alaman „tîlhar”). – Der. alimăni, (var. alimăna, alivăni), vb. (a blestema). Vb. alimăni „a se învecina”, pe care DAR îl citează ca fiind identic cu cel anterior, provine mai curînd de la (a)liman „port”.
aliman n. mare nevoie (numai in expresiunea): am ajuns la aliman! [Origină necunoscută].
alimán n., pl. inuz. urĭ (turc. ar. el-eman și el-aman, aman). Vest. A ajunge la aliman, a ajunge la aman, la ananghie, la mare nevoĭe. – În Trans. (Vicĭu) „apă adîncă”.
ALIMAN, com. în jud. Constanța; 3.367 loc. (1991). Rezervație paleontologică (punct fosilifer), de 14,62 ha.
Aliman, -escu v. Alaman 5.
aliman s. m. sg. (intl.) necaz, belea, bucluc

aliman dex

Intrare: aliman
aliman
Intrare: Aliman
Aliman