alienabilitáte sf [At: DA / P: a-li-e- / E: fr alienabilité] Însușirea unui lucru de a fi alienabil.

ALIENABILITÁTE s. f. (Jur.) Însușirea de a fi alienabil. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénabilité.

ALIENABILITÁTE s. f. (Jur.) Însușirea de a fi alienabil. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénabilité.

ALIENABILITÁTE s. f. (Jur.) Însușirea de a fi alienabil. [Pr.: -li-e-] – După fr. aliénabilité.

alienabilitáte (-li-e-) s. f., g.-d. art. alienabilitắții

alienabilitáte s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. alienabilității

Alienabilitate ≠ inalienabilitate

ALIENABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi alienabil. [Cf. fr. allénabilité].

*alienabilitáte f. (d. alienabil). Calitatea de a fi alienabil.