alicótă af [At: I. IONESCU, D. 124 / V: -cuotă, -cvotă / E: fr aliquote] (Mat; îs) Parte ~ Parte care se cuprinde, în mod exact, de un anumit număr de ori, într-o cantitate dată.

ALICÓTĂ, alicote, adj. (Mat.; în sintagma) Parte alicotă = parte care se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o cantitate dată. – Din fr. aliquote.

ALICÓTĂ, alicote, adj. f. (Mat. în sintagma) Parte alicotă = parte care se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o cantitate dată. – Din fr. aliquote.

ALICÓTĂ, alicote, s. f. (Mat.; în expr.) Parte-alicotă = parte care se cuprinde în mod exact, de un anumit număr de ori, într-o cantitate dată. V. submultiplu. Părțile alicote ale lui 8 sînt 1, 2 și 4.

ALICÓTĂ, alicote, s. f. (Mat.; în expr.) Parte alicotă = parte care se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o cantitate dată. – Fr. aliquote.

alicótă adj. f., pl. alicóte

alicótă adj. f., pl. alicóte

ALICÓTĂ adj.f. (Mat.) Parte alicotă = parte a unui tot, conținută în el de un anumit număr întreg de ori. [< fr. aliquote].

ALICÓTĂ adj. parte ~ = mărime care se cuprinde de un număr exact de ori într-un întreg. (< fr. aliquote)