alicneálă sf vz lihneală

ALICNEÁLĂ s. f. v. lihneală.

LIHNEÁLĂ, lihneli, s. f. (Înv.) Sfârșeală, slăbiciune (din cauza foamei). [Var.: alicneálă s. f.] – Lihni + suf. -eală.

ALICNEÁLĂ s. f. v. lihneală.

LIHNEÁLĂ, lihneli, s. f. Sfârșeală, slăbiciune (din cauza foamei). [Var.: alicneálă s. f.] – Lihni + suf. -eală.

ALICNEÁLĂ s. f. v. lihneală.

LIHNEÁLĂ, lihneli, s. f. Sfîrșeală, slăbiciune (mai ales din cauza foamei). Mirosul acesta cald și pofticios îi stîrnise din nou lihneala ațipită. C. PETRESCU, C. V. 117. Pe cînd era p-aci, p-aproape să cadă de lihneală, unde-i se arată în cale... un persic plin de persici mari cît pumnul. POPESCU, B. II 27. – Variantă: alicneálă (D. ZAMFIRESCU, R. 122) s. f.

ALICNEÁLĂ s. f. v. lihneală.

lihneálă (înv.) s. f., g.-d. art. lihnélii; pl. lihnéli

lihneálă s. f., g.-d. art. lihnélii; pl. lihnéli

LIHNEÁLĂ s. 1. hămeseală. (~ unui om flămând.) 2. sfârșeală. (~ cuiva din cauza foamei.)

LIHNEALĂ s. 1. hămeseală. (~ unui om flămînd.) 2. sfîrșeală. (~ cuiva din cauza foamei.)