Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru alian╚Ť─â

ali├ín╚Ť─â sf [At: DIONISIE, C. 174 / P: a-li-an- / Pl: ~╚Ťe / V: (├«nv) ~╚Ťie (pl -╚Ťii) / E: fr alliance] 1 ├Än╚Ťelegere politic─â ├«ntre dou─â sau mai multe state, pe baz─â de tratat, prin care statele respective se oblig─â s─â ac╚Ťioneze ├«n comun sau s─â se ajute ├«n anumite ├«mprejur─âri, ├«n special ├«n caz de r─âzboi ori al unui atac ├«ndreptat de alte state ├«mpotriva unuia dintre statele aliate. 2 ├Än╚Ťelegere ├«ntre dou─â sau mai multe grupuri ├«n vederea realiz─ârii unui obiectiv comun Si: coali╚Ťie. 3 (├Äuz) Leg─âm├ónt 4 (├Änv) Armisti╚Ťiu. 5 (Frm) Uniune prin c─âs─âtorie Si: (pfm) ├«ncuscrire, cuscrire. 6 (├Äs) Rud─â prin ~ Persoan─â devenit─â, prin c─âs─âtorie, rud─â cu rudele so╚Ťiei sau ale so╚Ťului.
ALI├üN╚Ü─é, alian╚Ťe, s. f. 1. ├Än╚Ťelegere politic─â de durat─â ├«ntre dou─â sau mai multe state, stipulat─â ├«n acorduri sau tratate, prin care hot─âr─âsc s─â-╚Öi acorde asisten╚Ť─â politic─â ╚Öi militar─â reciproc─â. ÔÖŽ Leg─âtur─â, ├«n╚Ťelegere ├«ntre dou─â sau mai multe grupuri, ├«n vederea realiz─ârii unui obiectiv comun. 2. (├Än sintagma) Rud─â prin alian╚Ť─â = persoan─â devenit─â, prin c─âs─âtorie, rud─â cu rudele so╚Ťiei sau ale so╚Ťului. ÔÖŽ (Reg.) Inel de logodn─â. [Pr.: -li-an-] ÔÇô Din fr. alliance.
ALI├üN╚Ü─é, alian╚Ťe, s. f. 1. ├Än╚Ťelegere politic─â ├«ntre dou─â sau mai multe state, pe baz─â de tratat, prin care statele respective se oblig─â s─â ac╚Ťioneze ├«n comun sau s─â se ajute ├«n anumite ├«mprejur─âri, ├«n special ├«n caz de r─âzboi ori al unui atac ├«ndreptat de alte state ├«mpotriva unuia dintre statele aliate. ÔÖŽ Leg─âtur─â, ├«n╚Ťelegere ├«ntre dou─â sau mai multe grupuri, ├«n vederea realiz─ârii unui obiectiv comun. 2. (├Än sintagma) Rud─â prin alian╚Ť─â = persoan─â devenit─â, prin contractarea unei c─âs─âtorii, rud─â cu rudele so╚Ťiei sau ale so╚Ťului. ÔÖŽ (Reg.) Inel de logodn─â. [Pr.: -li-an-] ÔÇô Din fr. alliance.
ALI├üN╚Ü─é, alian╚Ťe, s. f. 1. Leg─âtur─â temporar─â ├«ntre dou─â sau mai multe grupuri ├«n vederea realiz─ârii unui scop comun; leg─âtur─â stabilit─â ├«ntre dou─â sau mai multe state, pe baza unui tratat. Alian╚Ť─â politic─â ╚Öi militar─â. ÔŚŐ O str├«ns─â prietenie ╚Öi o alian╚Ť─â fr─â╚Ťeasc─â ne leag─â de Uniunea Sovietic─â, bastionul p─âcii din ├«ntreaga lume. Prietenia ╚Öi alian╚Ťa fr─â╚Ťeasc─â ne leag─â de celelate ╚Ť─âri de democra╚Ťie popular─â. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 570. ÔÖŽ (├Än expr.) Alian╚Ťa dintre clasa muncitoare ╚Öi ╚Ť─âr─ânimea muncitoare = leg─âtur─â str├«ns─â, tov─âr─â╚Öie, colaborare ├«ntre clasa muncitoare ╚Öi ╚Ť─âr─ânimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, ├«n vederea luptei comune pentru desfiin╚Ťarea exploat─ârii omului de c─âtre om, pentru construirea socialismului ╚Öi desfiin╚Ťarea claselor. Genialul plan cooperatist al lui Lenin, dezvoltat de c─âtre tovar─â╚Öul Stalin, c─âl─âuze╚Öte lupta partidului nostru pentru ├«nt─ârirea alian╚Ťei clasei muncitoare cu ╚Ť─âr─ânimea muncitoare ╚Öi pentru transformarea socialist─â a agriculturii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 597. Baza puterii populare ├«n Republica Popular─â Rom├«n─â este alian╚Ťa clasei muncitoare cu ╚Ť─âr─ânimea muncitoare, ├«n care rolul conduc─âtor apar╚Ťine clasei muncitoare. CONST. R.P.R. 9. 2. (├Än expr.) Rud─â prin alian╚Ť─â = persoan─â devenit─â rud─â cu cineva prin contractarea unei c─âs─âtorii. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-an-.
ALI├üN╚Ü─é, alian╚Ťe, s. f. 1. Leg─âtur─â (temporar─â) ├«ntre dou─â sau mai multe grupuri ├«n vederea realiz─ârii unui scop comun; leg─âtur─â stabilit─â ├«ntre dou─â sau mai multe state, pe baza unui tratat. ÔŚŐ Alian╚Ťa dintre clasa muncitoare ╚Öi ╚Ť─âr─ânimea muncitoare = leg─âtur─â str├óns─â, tov─âr─â╚Öie, colaborare ├«ntre clasa muncitoare ╚Öi ╚Ť─âr─ânimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, ├«n vederea luptei comune pentru desfiin╚Ťarea exploat─ârii omului de c─âtre om, pentru construirea socialismului ╚Öi desfiin╚Ťarea claselor. 2. (├Än expr.) Rud─â prin alian╚Ť─â = persoan─â devenit─â, prin contractarea unei c─âs─âtorii, rud─â cu rudele so╚Ťiei sau ale so╚Ťului. [Pr.: -li-an-] ÔÇô Fr. alliance.
ali├ín╚Ť─â (-li-an-) s. f., g.-d. art. ali├ín╚Ťei; pl. ali├ín╚Ťe
ali├ín╚Ť─â s. f. (sil. -li-an-), g.-d. art. ali├ín╚Ťei; pl. ali├ín╚Ťe
ALI├üN╚Ü─é s. v. coali╚Ťie.
ALI├üN╚Ü─é s.f. 1. Pact ├«ntre dou─â sau mai multe grupuri, f─âcut pentru a ├«nt─âri o leg─âtur─â sau ├«n vederea realiz─ârii unor anumite scopuri; leg─âtur─â stabilit─â ├«ntre dou─â sau mai multe state pe baza unui tratat. 2. Leg─âtur─â care se stabile╚Öte ├«ntre familiile a dou─â persoane care se c─âs─âtoresc. ÔŚŐ Rud─â prin alian╚Ť─â = persoan─â ├«nrudit─â cu cineva prin c─âs─âtorie. [< fr. alliance].
ALI├üN╚Ü─é s. f. 1. ├«n╚Ťelegere politic─â ├«ntre dou─â sau mai multe state, grupuri sociale, clase, partide politice. 2. leg─âtur─â ├«ntre familiile a dou─â persoane ce se c─âs─âtoresc. ÔÖŽ rud─â prin ~ = afin. (< fr. alliance)
ALI├üN╚Ü─é ~e f. 1) ├Än╚Ťelegere ├«ntre dou─â sau mai multe state pe baza unui tratat. ~ politic─â. 2) Leg─âtur─â ├«ntre dou─â sau mai multe grupuri sociale ├«n vederea unor ac╚Ťiuni comune. 3) Leg─âtur─â de rudenie care se stabile╚Öte ├«ntre dou─â familii prin contractarea unei c─âs─âtorii. Rud─â prin ~. [G.-D. alian╚Ťei; Sil. -li-an-] /<fr. alliance
alian╚Ť─â f. 1. act de aliare; 2. unire prin c─âs─âtorie; 3. unire sau confedera╚Ťiune ├«ntre State.
Alian╚Ť─â f. 1. Tripla alian╚Ť─â, unirea Angliei, Olandei ╚Öi Suediei ├«n contra lui Ludovic XIV (1663); 2. coali╚Ťiunea (dup─â ├«ndemnul lui Bismark) ├«ntre Germania, Austria ╚Öi Rusia (1872), apoi Italia ├«n locul Rusiei (1887), garant├óndu-se integritatea teritoriilor respective; 3. Sf├ónta alian╚Ť─â, lig─â format─â ├«n 1815 de Rusia, Austria ╚Öi Prusia spre a combate spiritul revolu╚Ťionar ├«n Europa.
*ali├ín╚Ť─â f., pl. e (fr. alliance). Uniune pin c─âs─âtorie. Confedera╚Ťiune ├«ntre state or─ş ├«ntre suveran─ş: tractat de alian╚Ť─â. Fig. Uniune, amestec─âtur─â de ma─ş multe lucrur─ş; alian╚Ťa pruden╚Ťe─ş ╚Öi a curajulu─ş. Alian╚Ť─â de cuvinte, unire de cuvinte care formeaz─â o expresiune ├«nsemnat─â, precum: nu vede de c├«t noaptea, nu aude de c├«t lini╚Ötea.
CASUS FOEDERIS (lat.) caz de alian╚Ť─â ÔÇô Clauz─â prev─âzut─â ├«n tratatele de alian╚Ť─â prin care un stat este obligat s─â intre ├«n r─âzboi al─âturi de aliatul s─âu, atunci c├ónd acesta este atacat de o alt─â putere.
SF├éNTA ALIAN╚Ü─é, organiza╚Ťie interna╚Ťional─â creat─â la 26 sept. 1815, la Paris, de c─âtre ├«mp─âra╚Ťii Aleksandru I al Rusiei, Francisc I al Austriei ╚Öi Frederic Wilhelm III, regele Prusiei, cu scopul ap─âr─ârii celor convenite la Congresul de la Viena (1815) ╚Öi al descuraj─ârii mi╚Öc─ârilor cu caracter liberal din Europa, ├«n numele principiilor cre╚Ötine de pace ╚Öi justi╚Ťie. La S. A. au aderat majoritatea monarhilor Europei. Marea Britanie a refuzat s─â adere. A intervenit cu for╚Ťa armat─â ├«n Regatul Neapolelui (1820-1821) ╚Öi ├«n Spania (1823). S-a destr─âmat ├«n urma revolu╚Ťiilor de la 1848-1849.
TRIPLA ALIAN╚Ü─é, denumire a blocului politic ╚Öi militar, constituit ├«n 1882 prin aderea Italiei la alian╚Ťa dintre Germania ╚Öi Austro-Ungaria (├«ncheiat─â ├«n 1879). S-a caracterizat printr-o politic─â agresiv─â. Ascu╚Ťirea contradic╚Ťiilor dintre statele T.A. ╚Öi cele ale Antantei a provocat izbucnirea Primului R─âzboi Mondial. S-a destr─âmat ├«n 1915, prin ie╚Öirea Italiei din blocul militar al Puterilor Centrale ╚Öi aderarea acesteia la Tripla ├Än╚Ťelegere.

Alian╚Ť─â dex online | sinonim

Alian╚Ť─â definitie

Intrare: alian╚Ť─â
alian╚Ť─â substantiv feminin
  • silabisire: -li-an-