Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru aliaj

ali├íj sn [At: HASDEU, I. C. 118 / P: ~li-aj / Pl: ~e (iuz) ~uri / V: -agiu / E: fr alliage] 1 (Rar) Aliere. 2 (Ccr) Produs metalic ob╚Ťinut prin topirea laolalt─â a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi.
ALI├üJ, aliaje, s. n. Produs metalic ob╚Ťinut prin topirea laolalt─â a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] ÔÇô Din fr. alliage.
ALI├üJ, aliaje, s. n. Produs metalic ob╚Ťinut prin topirea laolalt─â a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] ÔÇô Din fr. alliage.
ALI├üJ, aliaje, s. n. Ac╚Ťiunea de a alia (2) ╚Öi rezultatul ei; produs cu caracter metalic, ob╚Ťinut prin topirea laolalt─â a dou─â sau a mai multor metale, sau a unor metale cu metaloide. Alama este un aliaj de cupru ╚Öi zinc. ÔŚŐ Primul metal folosit de oamenii primitivi a fost arama, dar prin aliaj cu cositorul s-a ajuns la bronz. IST. R.P.R. 20. ÔŚŐ Aliaj binar v. binar. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-aj.
ALI├üJ, aliaje, s. n. Produs cu caracter metalic ob╚Ťinut prin topirea laolalt─â a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] ÔÇô Fr. alliage.
aliáj (-li-aj) s. n., pl. aliáje
aliáj s. n. (sil. -li-aj), pl. aliáje
ALI├üJ s.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, ob╚Ťinut prin topirea lor laolalt─â. [< fr. alliage].
ALI├üJ s. n. produs metalic ob╚Ťinut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi. (< fr. alliage)
ALI├üJ ~e n. Produs metalic ob╚Ťinut prin topirea mai multor metale cu metaloizi. ~ de fier. [Sil. -li-aj] /<fr. alliage
aliaj m. 1. combina╚Ťiune de diferite metale; 2. fig. amestec necurat.
*ali├ígi┼ş n. ╚Öi (ob.) -├íj n., pl. e (fr. alliage, d. allier, a alia. Combina╚Ťiune de metale pin fuziune).

Aliaj dex online | sinonim

Aliaj definitie

Intrare: aliaj
aliaj substantiv neutru
  • silabisire: -li-aj