algebric definitie

12 definiții pentru algebric

algébric, ~ă a [At: CULIANU, A. 4 / Pl: ~ici, -ice / V: (reg) -braic / E: fr algébrique] 1 De algebră (1). 2 Referitor la algebră (1).
ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -ce, adj. De algebră (1), privitor la algebră. – Din fr. algébrique.
ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -ce, adj. De algebră (1), privitor la algebră. – Din fr. algébrique.
ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -e, adj. De algebră, care se referă la algebră. Expresie algebrică. Funcție algebrică. Ecuație algebrică. Număr algebric.
ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -e, adj. De algebră, privitor la algebră. – Fr. algébrique.
algébric (-ge-bric) adj. m., pl. algébrici; f. algébrică, pl. algébrice
algébric adj. m. (sil. -bric), pl. algébrici; f. sg. algébrică, pl. algébrice
ALGÉBRIC, -Ă adj. De algebră, referitor la algebră. [Cf. fr. algébrique].
ALGÉBRIC, -Ă adj. referitor la algebră. (< fr. algébrique)
ALGÉBRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de algebră; caracteristic algebrei. Operație ~că. /<fr. algébrique
algebric a. ce ține de algebră: calcul algebric.
*algébric, -ă adj. (algebră; fr. algébrique). De algebră: formulă algebrică Adv. În mod algebric.

algebric dex

Intrare: algebric
algebric adjectiv
  • silabisire: -bric