Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru algebr─â

alg├ębr─â sf [At: NEGRUZZI, S. II, 178 / Pl: ~re / A: (├«nv) alge- / E: fr alg├Ębre, lat algebra] 1 Teorie a opera╚Ťiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe ╚Öi rezolvarea ecua╚Ťiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice ╚Öi a formulei generale de calcul numeric particular. 2 Manual ╚Öcolar care se ocup─â cu studiul algebrei (1). 3 (├Äs) ~ ra logicii Parte a logicii matematice care cuprinde calcului propozi╚Ťiilor, al claselor ╚Öi al rela╚Ťiilor.
ALG├ëBR─é s. f. 1. Teorie a opera╚Ťiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe ╚Öi rezolvarea ecua╚Ťiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice ╚Öi a formulei generale de calcul numeric particular. ÔÖŽ Manual ╚Öcolar care studiaz─â aceste opera╚Ťii. 2. (├Än sintagma) Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propozi╚Ťiilor, claselor ╚Öi al rela╚Ťiilor. ÔÇô Din fr. alg├Ębre, lat. algebra.
ALG├ëBR─é s. f. 1. Teorie a opera╚Ťiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe ╚Öi rezolvarea ecua╚Ťiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice ╚Öi a formulei generale de calcul numeric particular. ÔÖŽ Manual ╚Öcolar care se ocup─â cu studierea acestor opera╚Ťii. 2. (├Än sintagma) Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propozi╚Ťiilor, claselor ╚Öi rela╚Ťiilor. ÔÇô Din fr. alg├Ębre, lat. algebra.
ALG├ëBR─é s. f. Parte a matematicii care studiaz─â legile generale ale opera╚Ťiilor cu numere, vectori etc. ╚Öi ale ecua╚Ťiilor care rezult─â din aplicarea acestor opera╚Ťii. Algebr─â superioar─â. ÔŚŐ ╚śtim f─ârÔÇÖde algebr─â c├«╚Ťi bani s├«nt ├«ntr-un leu. NEGRUZZI, S. II 178.
ALG├ëBR─é s. f. Parte a matematicii care studiaz─â legile opera╚Ťiilor de adunare, sc─âdere etc., independent de valorile numerice care intervin ├«n aceste opera╚Ťii, numerele fiind ├«nlocuite cu litere. ÔÇô Fr. alg├Ębre (lat. lit. algebra).
alg├ębr─â (-ge-br─â) s. f., g.-d. art. alg├ębrei
alg├ębr─â s. f. (sil. -br─â), g.-d. art. alg├ębrei
ALG├ëBR─é s.f. Ramur─â a matematicii care studiaz─â opera╚Ťiile aritmetice independent de valorile numerice care intervin ├«n ele. [< fr. alg├Ębre, cf. ar. al-djebr ÔÇô reconstruire de fragmente].
ALG├ëBR─é s. f. ramur─â a matematicii care studiaz─â generaliz─ârile opera╚Ťiilor aritmetice. (< fr. alg├Ębre, lat. algebra)
ALG├ëBR─é f. Ramur─â a matematicii care se ocup─â cu studiul opera╚Ťiilor aritmetice independent de valorile lor numerice. ~ superioar─â. [ G.-D. algebrei; Sil. -ge-br─â] /<fr. algebre, lat. algebra
algebr─â f. 1. partea matematicelor ├«n care se trateaz─â chestiunile (de aritmetic─â ╚Öi de geometrie) ├«ntrÔÇÖun mod general, ├«nlocuind cu litere cantit─â╚Ťile cunoscute ╚Öi necunoscute. Primele urme de algebr─â se afl─â in scrierile lui Diophante din Alexandria (sec. IV) ╚Öi ea fu introdus─â ├«n Europa de Arabi ├«n sec. X; 2. tractat de algebr─â: Algebr─â de Euler.
*alg├ębr─â ╚Öi (ma─ş rar) ├ílgebr─â (fr. algebre, it. sp. ├ílgebra d. ar. el-ăžebr) f., pl. e. Acea parte a matematici─ş care se ocup─â de chestiunile de aritmetic─â ╚Öi geometrie ├«ntrÔÇÖun mod general, ├«nlocuind cu litere cantit─â╚Ťile ╚Ötiute ╚Öi ne╚Ötiute. Carte care trateaz─â despre aceast─â ╚Ötiin╚Ť─â. ÔÇô Algebra, al c─âre─ş scop e s─â scurteze ╚Öi s─â generalizeze solu╚Ťiunea chestiunilor relative la cantit─â╚Ť─ş, e de origine recent─â fa╚Ť─â de aritmetic─â. ─Ča a fost introdus─â ├«n Europa pe la 950 de Arab─ş, care o descoperiser─â ├«n c─âr╚Ťile Grecilor, ma─ş ales ├«n ale lu─ş Diofante din Alexandria (sec. 4 dup─â Hristos). Leonardo din Pisa a r─âsp├«ndit-o ├«n Italia ├«n sec. 14, ╚Öi de atunc─ş a progresat r─âpede ├«n Europa. ├Än sec. 16, Francezu Vi├Ęte introduse literele ├«n algebr─â. Hariot, Girard ╚Öi ma─ş ales Descartes ─ş-a┼ş dat ╚Öi ma─ş mare ad├«ncime. Mult timp ─şa a fost ╚Ötiut─â numa─ş de savan╚Ť─ş, ╚Öi de ace─şa, c├«nd vorbe╚Öt─ş de un lucru greu sa┼ş ne╚Ötiut de cineva, zic─ş: asta e algebr─â pentru el.
ALG├ëBR─é (< fr.; lat. m. algebra din arab. al-dz─Ľbr) s. f. 1. Ramur─â a matematicii care studiaz─â polinoamele ai c─âror coeficien╚Ťi s├«nt numere ├«ntregi, ra╚Ťionale, reale, complexe. Contribu╚Ťii la dezvoltarea a. au avut: N. Tartaglia; F. Viet├ę (a dat rela╚Ťiile ├«ntre r─âd─âcini ╚Öi coeficien╚Ťii unei ecua╚Ťii); J. Neper; I. Newton (a extins formula puterii binomului pentru exponen╚Ťi ra╚Ťionali); M. Rolle (a dat o regul─â de separare a r─âd─âcinilor ecua╚Ťiilor algebrice); N. Abel; E. Galois (a stabilit condi╚Ťiile pentru care o ecua╚Ťie algebric─â este rezolvabil─â ├«n radicali). A. modern─â (sau abstract─â) se ocup─â cu studiul a╚Öa-numitelor structuri algebrice (de ex. grupurile, inelele, idealele, corpurile etc.), precum ╚Öi cu studiul rela╚Ťiilor dintre aceste structuri. A. liniar─â, parte a algebrei care are ca obiect teoria func╚Ťiilor liniare ╚Öi a sistemelor de func╚Ťii liniare. 2. Algebra logicii (sau boolean─â) = parte a logicii matematice bazat─â pe aplicarea metodelor algebrice ╚Öi care cuprinde calculul propozi╚Ťiilor, claselor ╚Öi rela╚Ťiilor. A fost ├«ntemeiat─â ├«n dec. 5 al sec. 19 de G. Boole ╚Öi A. De Morgan. 3. A. peste un inel comutativ A = structur─â dat─â de un inel B dotat cu o lege de compozi╚Ťie extern─â definit─â pe A X B cu valori ├«n B ╚Öi care verific─â anumite propiet─â╚Ťi (ex. a. peste corpul numerelor reale).

Algebr─â dex online | sinonim

Algebr─â definitie

Intrare: algebr─â
algebr─â substantiv feminin
  • silabisire: -ge-br─â