Dicționare ale limbii române

2 intrări

16 definiții pentru alertare

alertá [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr alerter] 1-2 vtr A (se) alarma (1-2). 3 vt A mobiliza.
alertáre sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: alerta] 1-3 Alarmare (1-3).
alértă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr alerte] 1 (Adesea figurat) Alarmă. 2 Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.
ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alarma. – Din fr. alerter.
ALERTÁRE, alertări, s. f. Acțiunea de a (se) alerta. – V. alerta.
ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.
ALERTÁRE, alertări, s. f. Acțiunea de a (se) alerta. – V. alerta.
alertá (a ~) vb., ind. prez. 3 alerteáză
alertá vb., ind. prez. 1 sg. alertéz, 3 sg. și pl. alerteáză
ALERTÁ vb. v. grăbi, iuți, zori.
ALERTÁ vb. I. tr. (Liv.) A alarma, a preveni asupra unui pericol; (p. ext.) a da un impuls, a mobiliza (la acțiune). [< fr. alerter].
ALERTÁ vb. tr., refl. a (se) alarma. (< fr. alerter)
A ALERTÁ ~éz tranz. A face să se alerteze; a alarma; a neliniști. /<fr. alerter
A SE ALERTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști. /<fr. alerter
alerta vb. v. GRĂBI. IUȚI. ZORI.
alertá vb. I A atrage atenția, a preveni ◊ „[...] a luat o sticlă de biter și a încercat să o fure ascunzând-o în haină. E.P. l-a observat alertându-și colegii.” R.l. 7 II 84 p. 2 (din fr. allerter; DN3, DEX-S)

alertare definitie

alertare dex

Intrare: alerta
alerta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: alertare
alertare