alerta definitie

3 intrări

32 definiții pentru alerta

alért, ~ă a [At: ALAS 24 II 1935, 5/6 / Pl: ~rți, ~e / E: fr alerte] 1 Vioi. 2 Agil 3. Iute (la mișcări).
alertá [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr alerter] 1-2 vtr A (se) alarma (1-2). 3 vt A mobiliza.
alértă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr alerte] 1 (Adesea figurat) Alarmă. 2 Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.
ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.
ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alarma. – Din fr. alerter.
ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.
ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. (Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.
ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.
ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluție și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.
ALÉRTĂ, alerte, s. f. Alarmă; (prin restricție) cuvânt prin care se atrage atenția oamenilor de știință astronomi asupra evoluției diverselor fenomene cerești. – Fr. alerte.
alért adj. m., pl. alérți; f. alértă, pl. alérte
alertá (a ~) vb., ind. prez. 3 alerteáză
alértă s. f., g.-d. art. alértei; pl. alérte
alért adj. m., pl. alérți; f. sg. alértă, pl. alérte
alertá vb., ind. prez. 1 sg. alertéz, 3 sg. și pl. alerteáză
alértă s. f., g.-d. art. alértei; pl. alérte
ALÉRT adj. v. iute, sprinten, vioi.
ALERTÁ vb. v. grăbi, iuți, zori.
ALÉRTĂ s. v. alarmă.
ALÉRT, -Ă adj. (Liv.) Vioi; iute, sprinten; prompt la acțiune. [Pl. -rți, -rte. / < fr. alerte].
ALERTÁ vb. I. tr. (Liv.) A alarma, a preveni asupra unui pericol; (p. ext.) a da un impuls, a mobiliza (la acțiune). [< fr. alerter].
ALÉRTĂ s.f. (Liv.) Alarmă; (p. restr.) termen folosit de către astronomi pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. [< fr. alerte, cf. it. all’erta – pe înălțime].
ALÉRT, -Ă adj. vioi, iute, sprinten; prompt. (< fr. alerte)
ALERTÁ vb. tr., refl. a (se) alarma. (< fr. alerter)
ALÉRTĂ s. f. alarmă, prevenire. ◊ semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. (< fr. alerte)
A ALERTÁ ~éz tranz. A face să se alerteze; a alarma; a neliniști. /<fr. alerter
A SE ALERTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști. /<fr. alerter
ALÉRTĂ ~e f. 1) Semnul prin care se anunță apropierea unui pericol iminent; alarmă. 2) geofiz. Semnal convențional prin care se atrage atenția specialiștilor asupra unor fenomene cerești, evoluția cărora trebuie urmărită. /<fr. alerte
alert adj. v. IUTE. SPRINTEN. VIOI.
alerta vb. v. GRĂBI. IUȚI. ZORI.
alertă s. v. ALARMĂ.
alertá vb. I A atrage atenția, a preveni ◊ „[...] a luat o sticlă de biter și a încercat să o fure ascunzând-o în haină. E.P. l-a observat alertându-și colegii.” R.l. 7 II 84 p. 2 (din fr. allerter; DN3, DEX-S)

alerta dex

Intrare: alerta
alerta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: alert
alert adjectiv
Intrare: alertă
alertă substantiv feminin