alért, ~ă a [At: ALAS 24 II 1935, 5/6 / Pl: ~rți, ~e / E: fr alerte] 1 Vioi. 2 Agil 3. Iute (la mișcări).

ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.

ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. (Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.

alért adj. m., pl. alérți; f. alértă, pl. alérte

alért adj. m., pl. alérți; f. sg. alértă, pl. alérte

ALÉRT adj. v. iute, sprinten, vioi.

ALÉRT, -Ă adj. (Liv.) Vioi; iute, sprinten; prompt la acțiune. [Pl. -rți, -rte. / < fr. alerte].

ALÉRT, -Ă adj. vioi, iute, sprinten; prompt. (< fr. alerte)

alert adj. v. IUTE. SPRINTEN. VIOI.