Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru alerg─âtoare

alerg─âtor, ~oare a [At: OMILIAR (1640), ap. HEM 837 / V: (15) lerg─âtoare sf/ Pl: ~i, ~oare / E: alerga + -(─â)tor] 1-2 smf, a (Persoan─â) care alearg─â (15) Si: (Trs; ├«nv) alergau. 3-4 sf a (╚ś├«s piatr─â -oare) Piatr─â de moar─â care se afl─â deasupra ╚Öi prin ├«nv├órtirea c─âreia se macin─â gr─âun╚Ťele Cf p├órp─âri╚Ť─â. 5 sf (Pex) Sistem de m─âcinat compus din dou─â pietre (una fix─â ╚Öi alta mobil─â). 6-7 sfp, a (╚ś├«s p─âs─âri -oare) Ordin de p─âs─âri din familia struthionidelor, de propor╚Ťii uria╚Öe, care alearg─â foarte repede ╚Öi care tr─âiesc ├«n ╚Ť─ârile calde. 8 smf Atlet care concureaz─â la probe de alerg─âri. 9 smf (Rar) Curier (├«ns─ârcinat cu transmiterea unui mesaj). 10 sm Cal de curse. 11 smf (Olt; mpl) Rude ale mirilor, care ajut─â la g─âtit ╚Öi care servesc la mas─â Si: (reg) poc├ónzi. 12 sf Participant la un joc cu mingea nedefinit mai de aproape. 13 sm (├Ävr; csnp; ├«s) ~ de noapte B─ârbat afemeiat. 14 sf Alergare (1). 15 sf Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala la r─âboaiele de ╚Ťesut ╚Ť─âr─âne╚Öti. 16 sf (├Änv) Parc vast, ├«mprejmuit, ├«n care erau ╚Ťinute anumite animale ╚Öi ├«n care se organizau v├ón─âtori.
ALERG─éT├ôR, -O├üRE, alerg─âtori, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care alearg─â. ÔŚŐ Piatr─â alerg─âtoare (╚Öi substantivat, f.) = piatra de moar─â care se ├«nv├órte╚Öte spre a m─âcina boabele. P─âs─âri alerg─âtoare (╚Öi substantivat, f.) = p─âs─âri din ╚Ť─ârile calde, av├ónd picioare lungi, cu care alearg─â foarte repede. II. S. m. ╚Öi f. 1. Atlet care concureaz─â la probe de alerg─âri. 2. (Rar) Curier (├«ns─ârcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala la r─âzboaiele de ╚Ťesut ╚Ť─âr─âne╚Öti. 2. (├Änv.) Parc vast, ├«mprejmuit, ├«n care erau ╚Ťinute anumite animale ╚Öi ├«n care se organizau v├ón─âtori. ÔÇô Alerga + suf. -─âtor.
ALERG─éT├ôR, -O├üRE, alerg─âtori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care alearg─â. ÔŚŐ Piatr─â alerg─âtoare (╚Öi substantivat, f.) = piatra de moar─â care se ├«nv├órte╚Öte spre a m─âcina boabele. P─âs─âri alerg─âtoare (╚Öi substantivat, f.) = p─âs─âri din ╚Ť─ârile calde, av├ónd picioare lungi, cu care alearg─â foarte repede. II. S. m. ╚Öi f. 1. Atlet care concureaz─â la probe de alerg─âri. 2. (Rar) Curier (├«ns─ârcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la r─âzboaiele de ╚Ťesut ╚Ť─âr─âne╚Öti. 2. (├Änv.) Parc vast, ├«mprejmuit, ├«n care erau ╚Ťinute anumite animale ╚Öi ├«n care se organizau v├ón─âtori. ÔÇô Alerga + suf. -─âtor.
ALERG─éTO├üRE, alerg─âtori, s. f. 1. Unealt─â pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala. 2. (├Änvechit) Loc de alergare. Se vede... o ├«mprejmuire de z─âbrele ╚Öi de stofe at├«rnate, form├«nd o aren─â cu dou─â por╚Ťi...; cerbii intr─â ├«n alerg─âtoare prin poarta din dreapta. ODOBESCU, S. III 110. ÔŚŐ Cal de alerg─âtoare = cal de curse. A╚Ötern pe p├«nz─â... chipuri diafane de cai de alerg─âtoare. ODOBESCU, S. III 149.
ALERG─éT├ôR1, -O├üRE, alerg─âtori, -oare, adj. Care alearg─â, care fuge. ÔŚŐ Piatr─â alerg─âtoare (╚Öi substantivat, f.) = piatra de deasupra din sistemul celor dou─â pietre ale morii, prin ├«nv├«rtirea c─âreia se macin─â boabele. Pietrele de moar─â se aduc din Gorj ╚Öi... se pl─âtesc cu 9 galbeni am├«ndou─â: z─âc─âtoarea ╚Öi alerg─âtoarea. I. IONESCU, M. 562. P─âs─âri alerg─âtoare (╚Öi substantivat, f.) == p─âs─âri care tr─âiesc ├«n ╚Ť─ârile calde, av├«nd corpul foarte mare, aripi rudimentare ╚Öi picioare lungi cu care alearg─â foarte repede. Stru╚Ťul este o pas─âre alerg─âtoare.
ALERGĂTÓR2, -OÁRE, alergători, -oare, s. m. și f. 1. Atlet care concurează în probe de alergări; cal care aleargă la curse. Dinaintea galeriei este bariera de unde pleacă alergătorii. NEGRUZZI, S. I 36. 2. (Rar) Curier. [Zeii] să trimită pe Mercur, alergătorul lor. ISPIRESCU, U. 7.
ALERG─éTO├üRE, alerg─âtori, s. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala. 2. (├Änv.) Parc vast, ├«mprejmuit, ├«n care erau ╚Ťinute anumite animale ╚Öi ├«n care se organizau v├ón─âtori. ÔÇô Din alerga + suf. -(─â)toare.
ALERG─éT├ôR, -O├üRE, alerg─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care alearg─â. ÔŚŐ Piatr─â alerg─âtoare (╚Öi substantivat, f.) = piatra de deasupra din sistemul celor dou─â pietre ale morii, prin ├«nv├órtirea c─âreia se macin─â boabele. P─âs─âri alerg─âtoare (╚Öi substantivat, f.) = p─âs─âri din ╚Ť─ârile calde, av├ónd picioare lungi cu care alearg─â foarte repede. 2. S. m. ╚Öi f. Atlet care concureaz─â la probe de alerg─âri. ÔÖŽ (Rar) Curier. ÔÖŽ Cal de curse. ÔÇô Din alerga + suf. -(─â)tor.
alergătoáre (cursă, parc, obiect) s. f., g.-d. art. alergătórii; pl. alergătóri
alergătór adj. m., s. m., pl. alergătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. alergătoáre
alergătoáre (cursă, parc de vânătoare, dispozitiv) s. f., g.-d. art. alergătórii; pl. alergătóri
alergătór adj. m., s. m., pl. alergătóri; (atletă, pasăre) f. sg. și pl. alergătoáre
ALERG─éTO├üRE s. (prin Transilv.) leanc─â. (~ la r─âzboiul de ╚Ťesut.)
ALERGĂTOÁRE ~óri f. Unealtă pe care se pun mosoarele cu fire pentru a face urzeala. /a alerga + suf. ~ătoare
ALERG─éT├ôR1 ~i m. 1) Sportiv care particip─â la probe de alerg─âri. ~ pe distan╚Ťe lungi. ~ pe distan╚Ťe scurte. 2) Cal de curse. /a alerga + suf. ~─âtor
ALERG─éT├ôR2 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care alearg─â. ÔŚŐ Pas ~ fug─â. (P─âs─âri) ~oare p─âs─âri de talie mare, din ╚Ť─ârile calde, cu aripi nedezvoltate deplin, dar av├ónd picioarele lungi adaptate la alergare. Piatr─â ~oare piatr─â de moar─â care se ├«nv├órte, m─âcin├ónd boabele. /a alerga + suf. ~─âtor
alerg─âtoare f. 1. piatra de sus a morii (care se ├«nv├órte╚Öte); 2. unealt─â compus─â din cinci be╚Ťe spre a urzi sculurile de ╚Ťesut.
alerg─âtor a. repede: pas alerg─âtor. ÔĽĹ m. cel ce alearg─â. ÔĽĹ f. pl. alerg─âtoare, ordin de pas─âri cu picioare lungi cari fug iute pe p─âm├ónt, ca stru╚Ťul, cazuarul.
alerg─ât├│r, -o├íre adj. Care alearg─â. Barb. Pas alerg─âtor (fr. pas de course), fug─â, mers de fug─â. Alerg─âtor s. m. Curier: Mercur, alerg─âtoru zeilor. M. pl. Un joc cu mingea. Alerg─âtoare s. f., pl. or─ş. Alergare de ca─ş (Vech─ş). Loc de alergare (Vech─ş). Aparatu care ╚Ťine mosoarele la urzitu p├«nze─ş ╚Öi care se nume╚Öte ╚Öi lerg─âtoare (E un cadru ├«n care-s fixate ni╚Öte s├«rme pe care se ├«nv├«rtesc mosoarele. Cp. cu ├«n╚Ť─ârc─âtor─ş). Zool. Alerg─âtoare s. f. pl. P─âs─âr─ş care fug, ca stru╚Ťu, casoaru, dropia.
ALERG─éTOARE s. (prin Transilv.) leanc─â. (~ la r─âzboiul de ╚Ťesut.)
ET QUASI CURSORES VITAE LAMPADA TRADUNT (lat.) ╚Öi ca alerg─âtorii (oamenii) ├«╚Öi trec din m├ón─â ├«n m├ón─â f─âclia vie╚Ťii ÔÇô Lucre╚Ťiu, ÔÇ×De rerum naturaÔÇŁ, II, 79. Via╚Ťa este o nesf├ór╚Öit─â curgere a genera╚Ťiilor.
alerg─âtor, alerg─âtori s. m. 1. (intl.) complice al unui sp─ârg─âtor de locuin╚Ťe care supravegheaz─â obiectivul pentru a afla obiceiurile proprietarilor 2. (la pl.) ├«nc─âl╚Ť─âminte

Alerg─âtoare dex online | sinonim

Alerg─âtoare definitie

Intrare: alerg─âtoare
alerg─âtoare substantiv feminin
Intrare: alerg─âtor (adj.)
alerg─âtor adjectiv
Intrare: alerg─âtoare
alerg─âtoare substantiv feminin