alégru, ~ă [At: PANN, E. II, 13/7 / E: fr allègre] 1 a (Înv) Vioi. 2-4 sfn (Muz) Allegro (2-4).

ALÉGRU, -Ă, alegri, -e, adj. (Livr.; despre o melodie) Vioi, sprinten. – Din fr. allègre.

ALÉGRU, -Ă, alegri, -e, adj. (Franțuzism; despre o melodie) Vioi, sprinten. – Din fr. allègre.

ALÉGRU, -Ă, alegri, -e, adj. (Franțuzism învechit) Vioi, sprinten. Cea mai alegră arie semăna [cu] un prohod. NEGRUZZI, S. I 292.

ALÉGRU, -Ă, alegri, -e, adj. (Franțuzism înv.) Vioi, sprinten. – Fr. allègre.

alégru (livr.) (-le-gru) adj. m., pl. alégri; f. alégră, pl. alégre

alégru adj. m. (sil. -gru), pl. alégri; f. sg. alégră, pl. alégre

ALÉGRU adj. v. săltăreț, sprinten, vioi.

ALÉGRU, -Ă adj. (Rar) Vioi, vesel; sprinten. [< fr. allègre, cf. it. allegro].

ALÉGRU, -Ă adj. vioi, sprinten. (< fr. allègre)

alegru a. vesel și sprinten: era un om prea alegru și cântăreț minunat PANN.

alegru adj. v. SĂLTĂREȚ. SPRINTEN. VIOI.