Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru alegorie

alegor├şe sf [At: MINEIUL (1776), 5 pr. / V: (├«nv) alig- / Pl: ~ii / E: fr all├ęgorie, lat allegoria] 1 Procedeu artistic const├ónd ├«n exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2 Oper─â literar─â sau plastic─â folosind alegoria (1) (fabul─â, parabol─â etc.). 3 (Muz) compozi╚Ťie care d─â impresia c─â urm─âre╚Öte desf─â╚Öurarea unei povestiri imaginare.
ALEGOR├ŹE, alegorii, s. f. 1. Procedeu artistic const├ónd ├«n exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2. Oper─â literar─â sau plastic─â folosind aceast─â form─â de expresie (fabul─â, parabol─â etc.). ÔÇô Din fr. all├ęgorie, lat. allegoria.
ALEGOR├ŹE, alegorii, s. f. 1. Procedeu artistic const├ónd ├«n exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2. Oper─â literar─â sau plastic─â folosind aceast─â form─â de expresie (fabul─â, parabol─â etc.) ÔÇô Din fr. all├ęgorie, lat. allegoria.
ALEGOR├ŹE, alegorii, s. f. Procedeu artistic const├«nd ├«n exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. Cimpoie╚Öul ├«╚Öi dezv─âle╚Öte... toate florile ritoricei, ├«mpodobindu-╚Öi vorba... cu alegorii ╚Öi cu metafore. DACIA LIT. I 36.
ALEGOR├ŹE, alegorii, s. f. Procedeu artistic const├ónd ├«n exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. ÔÇô Fr. all├ęgorie (lat. lit. allegoria).
alegor├şe s. f., art. alegor├şa, g.-d. art. alegor├şei; pl. alegor├şi, art. alegor├şile
alegor├şe s. f., art. alegor├şa, g.-d. art. alegor├şei; pl. alegor├şi, art. alegor├şile
ALEGOR├ŹE s.f. 1. Procedeu artistic care const─â ├«n exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete, constituind o imagine unitar─â. ÔÖŽ Pictur─â, sculptur─â etc. care reprezint─â o idee abstract─â. 2. (Muz.) Compozi╚Ťie care d─â impresia c─â urm─âre╚Öte desf─â╚Öurarea unei povestiri imaginare. [Pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. all├ęgorie, it., lat., gr. allegoria].
ALEGOR├ŹE s. f. 1. procedeu artistic, bazat pe metafor─â, const├ónd ├«n exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2. oper─â plastic─â sau literar─â care folose╚Öte acest procedeu. 3. (muz.) compozi╚Ťie care d─â impresia c─â urm─âre╚Öte desf─â╚Öurarea unei povestiri imaginare. (< fr. all├ęgorie, lat., gr. allegoria)
ALEGOR├ŹE ~i f. 1) Procedeu artistic const├ónd ├«n exprimarea unei idei printr-o imagine. 2) Oper─â artistic─â ├«n care se folose╚Öte acest procedeu. 3) Figur─â de stil constituit─â dintr-un ╚Öir de metafore, compara╚Ťii ╚Öi personific─âri. 4) Compozi╚Ťie muzical─â care face impresia c─â urm─âre╚Öte desf─â╚Öurarea unei povestiri imaginare. [G.-D. alegoriei] /<fr. all├ęgorie, lat. allegoria
alegorie f. 1. figur─â de stil: metafor─â continu─â; 2. fic╚Ťiune poetic─â ├«n care se personific─â fiin╚Ťe morale sau abstracte: Mitologia e un izvor de alegorii.
*alegor├şe f. (vgr. allegor├şa, d. ├íllos, altu, ╚Öi agoreuo, vorbesc. V. parigorie. Ret. Fic╚Ťiune care prezent─â spiritulu─ş un ob─şect care s─â-╚Ť─ş aduc─â aminte de ceva: ascunz├«nd Adev─âru ├«n fundu une─ş f├«nt├«n─ş, poe╚Ťi─ş a┼ş f─âcut o alegorie (V. retoric─â). Pictur─â sa┼ş sculptur─â care prezent─â o ide─şe abstract─â: tablou Calomnii─ş de Apele era o m─ârea╚Ť─â alegorie, un schelet armat cÔÇÖo coas─â e alegoria mor╚Ťi─ş.
alegorie (lat. allegoria ÔÇ×vorbire figurat─âÔÇŁ), figur─â de stil care const─â ├«n folosirea unei metafore ÔÇô sau a unui simbol ÔÇô ├«n expunerea narativ─â sau plastic─â a unei idei abstracte (A): ÔÇ×A statelor greoaie care trebuie ├«mpinse ╚śi trebuiesc luptate r─âzboaiele aprinse.ÔÇŁ (Eminescu) ├Än poezie, a. este o metafor─â narativ─â sau, cum i se mai spune, o metafor─â ÔÇ×continu─âÔÇŁ sau ÔÇ×prelungit─âÔÇŁ. Mai rar poate fi ╚Öi un simbol narativ. Sin. inversio.

Alegorie dex online | sinonim

Alegorie definitie

Intrare: alegorie
alegorie substantiv feminin