alegațiune definitie

18 definiții pentru alegațiune

alegație sf [At: ODOBESCU, S. II, 279 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / V: ~iune (pl: -ni) / E: fr allégation] 1 (Jur) Invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații sau pentru a justifica ceva. 2 Afirmație. 3 Motiv. 4 Scuză.
alegațiúne sf vz alegație
ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații făcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (înv.) alegațiúne s. f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, -onis.
ALEGAȚIÚNE s. f. v. alegație.
ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații făcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (Înv.) alegațiúne s. f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, -onis.
ALEGAȚIÚNE s. f. v. alegație.
ALEGÁȚIE, alegații, s. f. Invocare a unei teorii sau păreri ca dovadă sau scuză, spre a întări afirmațiile făcute. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) alegațiúne (ODOBESCU, S. II 279) s. f.
ALEGAȚIÚNE S. f. v. alegație.
ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii sau păreri ca dovadă sau scuză spre întărirea unei afirmații făcute. [Var.: (înv.) alegațiúne s. f.] – Fr. allégation (lat. lit. allegatio, -onis).
ALEGAȚIÚNE s. f. v. alegație.
alegáție (-ți-e) s. f., art. alegáția (-ți-a), g.-d. art. alegáției; pl. alegáții, art. alegáțiile (-ți-i-)
alegáție s. f. (sil. -ți-e), art. alegáția (sil. -ți-a), g.-d. art. alegáției; pl. alegáții, art. alegáțiile (sil. -ți-i-)
ALEGÁȚIE s.f. (Jur.) Invocare a unei păreri, a unei idei etc. pentru a justifica ceva sau pentru a întări o afirmație. [Gen. -iei, var. alegațiune s.f. / cf. fr. allégation, lat. allegatio].
ALEGAȚIÚNE s.f. v. alegație.
ALEGÁȚIE s. f. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmație. (< fr. allégation, lat. allegatio)
ALEGÁȚIE ~i f. jur. Invocare a unei păreri pentru a justifica ceva sau pentru a sprijini o afirmație. /<fr. allégation, lat. alegatio, ~onis
alegați(un)e f. 1. citarea unei autorități, a unui fapt; 2. spusa cuiva, aserțiune.
*alegațiúne f. (lat. al-legátio, -ónis. V. legațiune). Acțiunea de a alega, aserțiune, pretext. – Și -áție.

alegațiune dex

Intrare: alegație
alegațiune
alegație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e