Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru alega╚Ťie

alega╚Ťie sf [At: ODOBESCU, S. II, 279 / P: ~╚Ťi-e / Pl: ~ii / V: ~iune (pl: -ni) / E: fr all├ęgation] 1 (Jur) Invocare a unei teorii, a unei p─âreri ├«n sprijinul unei afirma╚Ťii sau pentru a justifica ceva. 2 Afirma╚Ťie. 3 Motiv. 4 Scuz─â.
alega╚Ťi├║ne sf vz alega╚Ťie
ALEG├ü╚ÜIE, alega╚Ťii, s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii, a unei p─âreri ├«n sprijinul unei afirma╚Ťii f─âcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (├«nv.) alega╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. all├ęgation, lat. allegatio, -onis.
ALEGA╚ÜI├ÜNE s. f. v. alega╚Ťie.
ALEG├ü╚ÜIE, alega╚Ťii, s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii, a unei p─âreri ├«n sprijinul unei afirma╚Ťii f─âcute sau pentru a justifica ceva. [Var.: (├Änv.) alega╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. all├ęgation, lat. allegatio, -onis.
ALEGA╚ÜI├ÜNE s. f. v. alega╚Ťie.
ALEG├ü╚ÜIE, alega╚Ťii, s. f. Invocare a unei teorii sau p─âreri ca dovad─â sau scuz─â, spre a ├«nt─âri afirma╚Ťiile f─âcute. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-e. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) alega╚Ťi├║ne (ODOBESCU, S. II 279) s. f.
ALEGA╚ÜI├ÜNE S. f. v. alega╚Ťie.
ALEG├ü╚ÜIE, alega╚Ťii, s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii sau p─âreri ca dovad─â sau scuz─â spre ├«nt─ârirea unei afirma╚Ťii f─âcute. [Var.: (├«nv.) alega╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Fr. all├ęgation (lat. lit. allegatio, -onis).
ALEGA╚ÜI├ÜNE s. f. v. alega╚Ťie.
aleg├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. aleg├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. aleg├í╚Ťiei; pl. aleg├í╚Ťii, art. aleg├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
aleg├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. aleg├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. aleg├í╚Ťiei; pl. aleg├í╚Ťii, art. aleg├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
ALEG├ü╚ÜIE s.f. (Jur.) Invocare a unei p─âreri, a unei idei etc. pentru a justifica ceva sau pentru a ├«nt─âri o afirma╚Ťie. [Gen. -iei, var. alega╚Ťiune s.f. / cf. fr. all├ęgation, lat. allegatio].
ALEGA╚ÜI├ÜNE s.f. v. alega╚Ťie.
ALEG├ü╚ÜIE s. f. invocare a unei p─âreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a ├«nt─âri o afirma╚Ťie. (< fr. all├ęgation, lat. allegatio)
ALEG├ü╚ÜIE ~i f. jur. Invocare a unei p─âreri pentru a justifica ceva sau pentru a sprijini o afirma╚Ťie. /<fr. all├ęgation, lat. alegatio, ~onis
alega╚Ťi(un)e f. 1. citarea unei autorit─â╚Ťi, a unui fapt; 2. spusa cuiva, aser╚Ťiune.
*alega╚Ťi├║ne f. (lat. al-leg├ítio, -├│nis. V. lega╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a alega, aser╚Ťiune, pretext. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.

Alega╚Ťie dex online | sinonim

Alega╚Ťie definitie

Intrare: alega╚Ťie
alega╚Ťiune
alega╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e