Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru aleatoriu

aleator, ~oare a vz aleatoriu
aleatoriu, ~ie a [At: HAMANGIU, C. C. 410 / P: a-le-a~ / V: aleator, ~oare / Pl: ~ii / E: lat aleatorius, -a, -um] (Jur) Întâmplător.
ALEATÓR, -OÁRE adj. v. aleatoriu.
ALEAT├ôRIU, -IE, aleatorii, adj. Care depinde de o ├«mprejurare viitoare ╚Öi nesigur─â; ├«nt├ómpl─âtor. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-. ÔÇô Var.: aleat├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Din fr. al├ęatoire, lat. aleatorius.
ALEATÓR, -OÁRE adj. v. aleatoriu.
ALEAT├ôRIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o ├«mprejurare viitoare ╚Öi nesigur─â, ├«nt├ómpl─âtor. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-. ÔÇô Var.: aleat├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Din fr. al├ęatoire, lat. aleatorius.
ALEAT├ôRIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o ├«mprejurare viitoare ╚Öi nesigur─â, care este supus ├«nt├«mpl─ârii. Contract aleatoriu. Venituri aleatorii. ÔÇô Pronun╚Ťat: -le-a-.
ALEAT├ôRIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o ├«mprejurare viitoare ╚Öi nesigur─â. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-]. ÔÇô Fr. al├ęatoire (lat. lit. aleatorius).
aleat├│riu [riu pron. r─şu] (-le-a-) adj. m., f. aleat├│rie (-ri-e); pl. m. ╚Öi f. aleat├│rii
aleat├│riu adj. m. (sil. -le-a-) [-riu pron. -r─şu], f. aleat├│rie (sil. -ri-e); pl. m. ╚Öi f. aleat├│rii
ALEATÓRIU adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.
ALEATÓR, -OÁRE adj. v. aleatoriu.
ALEAT├ôRIU, -IE adj. Care depinde de un eveniment viitor ╚Öi nesigur; supus ├«nt├ómpl─ârii; ├«nt├ómpl─âtor; stocastic. [Pron. a-le-a-to-riu, var. aleator, -oare, aleatoric, -─â adj. / cf. fr. al├ęatoire, it. aleatorio, lat. aleatorius < alea ÔÇô zar].
ALEAT├ôRIU, -IE adj. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; ├«nt├ómpl─âtor; stocastic. ÔÖŽ variabil─â ~ ie (sau stocastic─â) = m─ârime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luat─â ca o anume probabilitate; muzic─â ~ ie = muzic─â ├«n care autorul introduce elemente de hazard, de improviza╚Ťie. (< fr. al├ęatoire, lat. aleatorius)
ALEAT├ôRIU ~ie (~ii) jur. Care depinde de un eveniment nesigur; supus ├«nt├ómpl─ârii. C├ó╚Ötig ~. [Sil. -le-a-, -riu] /<fr. al├ęatoire, lat. aleatorius
aleatoriu a. supus șanselor nesigure: contract aleatoriu.
*aleat├│ri┼ş, -ie (ea 2 sil.) adj. (lat. aleatorius, d. ├ílea, zar, cub cu care arunc─ş la joc). Supus ├«nt├«mpl─âri─ş: asigur─ârile-s contracte aleatori─ş, un pescar care vinde din ainte ce─şa ce va prinde dintrÔÇÖo arunc─âtur─â de plas─â face o v├«nzare aleatorie. Adv. ├Än mod aleatori┼ş.
aleatoriu adj. v. ACCIDENTAL. INCIDENTAL. ÎNTÎMPLĂTOR. OCAZIONAL. SPORADIC.

Aleatoriu dex online | sinonim

Aleatoriu definitie

Intrare: aleatoriu
aleator
aleatoriu adjectiv
  • silabisire: -le-a-
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu