Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru alc─âtuitor

alc─âtuitor, ~oare [At: (a. 1815) URICARIUL, I, 333/29 / V: (├«rg) ~iu, ~oare a / P: ~tu-i- / Pl: ~i / E: alc─âtui1 + -tor] 1 a Care intr─â ├«n compozi╚Ťia unui lucru Si: constitutiv. 2 sf Persoan─â care alc─âtuie╚Öte1 (1-5) ceva.
ALC─éTUIT├ôR, -O├üRE, alc─âtuitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care intr─â ├«n compozi╚Ťia unui lucru; constitutiv. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care alc─âtuie╚Öte ceva. [Pr: -tu-i-] ÔÇô Alc─âtui1 + suf. -tor.
ALC─éTUIT├ôR, -O├üRE, alc─âtuitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care intr─â ├«n compozi╚Ťia unui lucru; constitutiv. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care alc─âtuie╚Öte ceva. [Pr.: -tu-i-] ÔÇô Alc─âtui1 + suf. -tor.
ALC─éTUIT├ôR1, -O├üRE, alc─âtuitori, -oare, adj. Care intr─â ├«n compozi╚Ťia, ├«n structura unui anumit lucru; constitutiv. Elementele alc─âtuitoare.
ALCĂTUITÓR2, -OÁRE, alcătuitori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care alcătuiește, întocmește, creează ceva. Alcătuitor de versuri. Alcătuitorii unei legi.
ALC─éTUIT├ôR, -O├üRE, alc─âtuitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care intr─â ├«n compozi╚Ťia unui lucru; constitutiv. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care alc─âtuie╚Öte ceva. ÔÇô Din alc─âtui1 + suf. -(i)tor.
alcătuitór (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. alcătuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. alcătuitoáre
alcătuitór adj. m., s. m., pl. alcătuitóri; f. sg. și pl. alcătuitoáre
ALCĂTUITÓR adj. v. component.
ALC─éTUIT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care intr─â ├«n componen╚Ťa unui lucru; care face parte din ceva. Elemente ~oare. /a alc─âtui + suf. ~itor
alcătuitor a. care alcătuește, constitutiv.
ALCĂTUITOR adj. component, constituent, constitutiv, formativ, (rar) structural, (înv.) compozant, compunător. (Element ~.)

Alc─âtuitor dex online | sinonim

Alc─âtuitor definitie

Intrare: alc─âtuitor (adj.)
alc─âtuitor adjectiv
Intrare: alc─âtuitor (s.m.)
alc─âtuitor substantiv masculin