albúrn sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: it alburno, lat alburnum] Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale Si: albeț (2), (reg) albuleț (2).

ALBÚRN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț. – Din it. alburno, lat. alburnum.

ALBÚRN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț. – Din it. alburno, lat. alburnum.

ALBÚRN, alburnuri, s. n. Strat lemnos situat între scoarța și inima copacului.

ALBÚRN, alburnuri, s. n. Strat lemnos situat între scoarța și inima trunchiului unui copac. – It. alburno (lat. lit. alburnum).

albúrn s. n., pl. albúrnuri

albúrn s. n., pl. albúrnuri

ALBÚRN s. (BOT.) (reg.) albeț, albuleț.

ALBÚRN s.n. (Bot.) Strat lemnos situat între scoarța unui copac și inima lui. [< lat. alburnum].

ALBÚRN s. n. strat lemnos situat între scoarța unui arbore și inima lui. (< it. alburno, lat. alburnum)

ALBÚRN ~uri n. Strat lemnos care se află între coaja de copac și inima acestuia. /<lat. alburnum, it. alburno

ALBURN s. (BOT.) (reg.) albeț, albuleț.