alburiu definitie

12 definiții pentru alburiu

alburíu, -íe a [At: ODOBESCU, S. III, 184 / Pl: ~ii / E: alboare + -iu] 1 Albicios. 2 (D. culori) Deschis. 3 (D. culori) Șters2.
ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj., s. n. 1. Adj. De culoare albicioasă. 2. S. n. Culoare alburie (1). – Alboare + suf. -iu.
ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj. Albicios. ♦ (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. – Alboare + suf. -iu.
ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj. 1. Albicios. Din nori alburii Iarna rînjește cu dinți de zăpadă. BENIUC, V. 76. Deasupra piscurilor se ivește o lumină alburie. BOGZA, C. O. 268. Pe bolta alburie o stea nu se arată. EMINESCU, O. I 114. 2. (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. Verdele mohorît al pădurilor se îngîna într-o armonie caldă cu albastrul alburiu. REBREANU, P. S. 255. ♦ (Despre ochi) De culoare albastră sau verde spălăcită. Acela cu niște ochi alburii se tot uita ce fac jandarii. CAMILAR, N. II 148. Spinul își întoarse către femeie nasul ascuțit și ochii alburii. SADOVEANU, N. F. 101.
ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj. Albicios. ♦ (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. – Din alboare + suf. -iu.
alburíu2 s. n., art. alburíul
alburíu1 adj. m., f. alburíe; pl. m. și f. alburíi
alburíu adj. m., f. alburíe; pl. m. și f. alburíi
ALBURÍU adj. v. albicios.
alburiu a. 1. albicios: pe bolta alburie o stea nu s’arată EM; 2. se zice de porumbul alb și mare în bob. [V. alboare].
alburíŭ, -íe adj. Albicĭos.
alburiu adj. v. ALBICIOS.

alburiu dex

Intrare: alburiu
alburiu adjectiv