alburí vi [At: DDRF / Pzi: ~resc / E: alboare] 1 A răspândi o lumină albicioasă. 2 A se zări ca ceva alb.

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspîndi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb, luminos.

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.

alburí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. alburéște, imperf. 3 sg. albureá; conj. prez. 3 să albureáscă

alburí vb., ind. prez. 3 sg. alburéște, imperf. 3 sg. albureá; conj. prez. 3 sg. și pl. albureáscă