albuléț, -eáță [At: I. IONESCU, M. 396 / V: (înv) -iu sn / Pl: ~i, ~e / E: alb + -uleț] (Reg) 1 a Albicios. 2 sn Alburn.

ALBULÉȚ, albulețe, s. n. (Reg.) Alburn. – Alb + suf. -uleț.

ALBULÉȚ, albulețe, s. n. (Reg.) Alburn. – Alb + suf. -uleț.

ALBULÉȚ, albulețe, s. n. (Popular) Alburn. Șindrila se face numai din partea lemnului care se numește albuleț și care se află intre scoarța și inima lemnului. I. IONESCU, M. 396.

ALBULÉȚ, albulețe, s. n. Alburn. – Din alb2 + suf. -ul-eț.

albuléț (reg.) s. n., pl. albuléțe

albuléț s. n., pl. albuléțe

ALBULÉȚ s. v. alburn.

albuleț s. v. ALBURN.