albuș definitie

16 definiții pentru albuș

albúș sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 100 / Pl: ~uri / E: alb + -uș] 1 (Atm; îvr) Sclerotică. 2 Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă, în cea mai mare parte, din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc.
ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș.
ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș.
ALBÚȘ1, albușuri, s. n. Substanță transparentă și vîscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre și care se întărește făcîndu-se albă la fiert.
ALBÚȘ2, albușuri, s. n. (Rar; de obicei cu determinare «al ochiului») Albul ochiului. Bătrînul a tăcut, întunecîndu-și albușurile ochilor subt sprîncene. SADOVEANU Z. C. 235.
ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre. 2. (Rar) Albul ochiului; sclerotică. – Din alb2 + suf. -uș.
albúș s. n., pl. albúșuri
albúș s. n., pl. albúșuri
ALBÚȘ s. v. sclerotică.
ALBÚȘ ~uri n. Parte componentă a oului, compusă dintr-o substanță vâscoasă, transparentă, care înconjoară gălbenușul. /alb + suf. ~uș
albuș n. substanță albă a oului și a ochiului.
albúș n., pl. urĭ și e (d. alb). Substanța albă din oŭ.
albuș s. v. SCLEROTICĂ.
a lua albușul expr. a se alege cu un câștig minim, a nu lua mai nimic
a rămâne cu albușul / cu izma expr. (intl.) a se alege cu un câștig minim, a nu lua mai nimic.
albuș s. n. sg. (er.) spermă

albuș dex

Intrare: albuș
albuș substantiv neutru