9 definiții pentru alboare
alboáre sf [At: COȘBUC, AE. 84 / Pl: ~ori / E: ml albor, -oris] (Îvr) Lucire albă. ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. –
Lat. albor, -oris. ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. –
Lat. albor, -oris. ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. Că-i pămîntul ca un mușuroi, și un fel de alboare, ca aba, primprejurul lui. SBIERA, P. 91.
ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. –
Lat. albor, -oris. alboáre (rar)
s. f.,
g.-d. art. albórii
alboáre s. f., g.-d. art. albórii alboáre (-óri), s. f. – Lumină difuză, lucire, licărire.
Lat. albōrem (Candrea-Dens., 38; REW 324; DAR);
cf. it. albore,
v. fr. aubour,
prov.,
sp. albor,
port. alvor. –
Der. alburi,
vb. (a răspîndi o lumină albicioasă); alburiu,
adj. (albicios).
Cf. alb.
alboare f. Tr. și Buc. albeață. [Lat. ALBOREM].
Alboare dex online | sinonim
Alboare definitie
Intrare: alboare
alboare substantiv feminin