Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru alboare

alboáre sf [At: COȘBUC, AE. 84 / Pl: ~ori / E: ml albor, -oris] (Îvr) Lucire albă.
ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris.
ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris.
ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. Că-i pămîntul ca un mușuroi, și un fel de alboare, ca aba, primprejurul lui. SBIERA, P. 91.
ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris.
alboáre (rar) s. f., g.-d. art. albórii
alboáre s. f., g.-d. art. albórii
alboáre (-óri), s. f. – Lumină difuză, lucire, licărire. Lat. albōrem (Candrea-Dens., 38; REW 324; DAR); cf. it. albore, v. fr. aubour, prov., sp. albor, port. alvor. – Der. alburi, vb. (a răspîndi o lumină albicioasă); alburiu, adj. (albicios). Cf. alb.
alboare f. Tr. și Buc. albeață. [Lat. ALBOREM].

Alboare dex online | sinonim

Alboare definitie

Intrare: alboare
alboare substantiv feminin