albitură definitie

13 definiții pentru albitură

albitu sf [At: ODOBESCU, S. 1, 480 / V: (reg) ~băt~ / E: alb + -itură] 1 Albire. 2-3 (Ccr) Materie albită (1, 2). 4 (Reg) Sclerotică. 5 (Lpl) Lenjerie albă. 6-7 (Pfm) Pești (mici) sau pui de pește Si: albișoară (5). 8-9 (Fam) Rădăcină de pătrunjel sau păstârnac pentru gătit. 10 (Tip) Mici piese de plumb ce servesc la completarea spațiului alb dintre litere sau rânduri. 11 (Pex) Spațiu alb dintre rândurile tipărite. 12 (Arg) Ban de argint. 13 (Rar; lpl) Obiecte care, privite din depărtare, par albe. 14 (Îoc negritură) Totalitatea strugurilor albi dintr-o vie
ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc.; albișoară. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spațiu alb între rânduri. – Alb + suf. -itură.
ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc.; albișoară. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spațiu alb între rânduri. – Alb + suf. -itură.
ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Rufărie de corp sau de pat. Avea, pe sub cojoacele de vulpe cu care era îmbrăcat, niște albituri cum nu se făceau pe atunci la noi în țară. GALACTION, O. I 274. Se puse binișor în pat, ca să nu se mototolească albiturile. ISPIRESCU, L. 251. Albiturile și straiele țesute și împodobite cu măiestrie de femeile romînce prezentau o priveliște plină de interes. ODOBESCU, S. I 480. 2. (La sg., cu sens colectiv) Nume generic dat exemplarelor mici de plătică sau de babușcă. Sub stratul de struguri era o rogojină și dedesubt, reci și lipicioși, pescidți în amurg, crapi, șalăi, albitură. DUMITRIU, N. 232. în balta singuratică nu se mai putea ține... decît puțină albitură. SADOVEANU, P. M. 11. A trebuit să se mulțumească cu pește de gîrlă, cu crapi, știuci și tot felul de albitură. CAZABAN, V. 22. 3. (Tipogr.; cu sens colectiv) Mici piese de plumb care se introduc între cuvinte sau printre rînduri, pentru a păstra distanța cuvenită; p. ext. spațiu alb între rîndurile tipărite. E prea multă albitură pe pagina asta.
ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (La pl.) Rufărie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spațiu alb între rânduri. – Din alb2 + suf. -(i)tură.
albitúră s. f., g.-d. art. albitúrii; pl. albitúri
albitúră s. f., g.-d. art. albitúrii; pl. albitúri
ALBITÚRĂ s. 1. (mai ales la pl.) v. rufărie. 2. (TIPOGR.) reglet. (~ completează spațiile albe dintre rânduri.) 3. v. blanc. 4. (IHT.) baboiaș, caracudă, mărunțiș, plevușcă, (rar) plevuică, (reg.) chisoagă, pleviță. (~ se numește orice pește mic de culoare albă sau argintie.)
ALBITÚRĂ ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufărie. 2) Nume dat mai multor specii de pești mici (plătică, babușcă). 3) poligr. Piese de plumb care se pun între cuvinte și rânduri pentru a completa spațiile albe. 4) Spațiu alb dintre cuvinte și rânduri. /alb + suf. ~itură
albitură f. 1. pești albi, plătică mică de tot (și amestecată cu cosac, batcă, etc.); 2. pl. rufe albe.
albitúră f., pl. ĭ (d. alb). Amestecătură de peștĭ micĭ (maĭ ales batcă, cîrjancă ș. a.) sărațĭ și expușĭ ca marfă. (V. fîță, chisoagă). Pl. Rufe: a spăla albiturile (V. negriturĭ).
ALBITU s. 1. (mai ales la pl.) primeneală, rufă, rufărie, schimb, (reg.) premenituri (pl.). 2. (TIPOGR.) reglet. (~ completează spațiile albe dintre rînduri.) 3. (IHT.) baboiaș, caracudă, mărunțiș, plevușcă, (rar) plevuică, (reg.) chisoagă, pleviță. (~ se numește orice pește mic de culoare albă sau argintie.)
albitură s. f. sg. băutură spirtoasă incoloră

albitură dex

Intrare: albitură
albitură substantiv feminin