albinúță sf [At: MARIAN, INS. 190 / Pl: ~țe / E: albină + -uță] (Reg; șhp) Albiniță (1-2).

ALBINÚȚĂ, albinuțe, s. f. Albiniță. – Albină + suf. -uță.

ALBINÚȚĂ, albinuțe, s. f. Albiniță. – Albină + suf. -uță.

ALBINÚȚĂ, albinuțe, s. f. Diminutiv al lui albină. Albinuță, unde zbori, Ori te duci tu printre flori? MARIAN, INS. 190.

ALBINÚȚĂ, albinuțe, s. f. Albiniță. – Din albină + suf. -uță.

albinúță s. f., g.-d. art. albinúței; pl. albinúțe

albinúță s. f., g.-d. art. albinúței; pl. albinúțe

ALBINÚȚĂ s. (rar) albinioară, albiniță, albinușă.

albinúță f., pl. e. Albină mică.

ALBINUȚĂ s. (rar) albinioară, albiniță, albinușă.