albinár sm [At: MARIAN, INS. 191 / Pl: ~i / E: albină + -ar] 1 (Pop) Apicultor. 2 (Orn) Prigoare (Merops apiaster).

ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigorie. – Albină + suf. -ar.

ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar.

ALBINÁR, albinari, s. m. (Popular) Prisăcar.

ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Prisăcar. 2. (Ornit.) Albinărel. – Din albină + suf. -ar.

albinár s. m., pl. albinári

albinár s. m., pl. albinári

ALBINÁR s. v. apicultor.

ALBINÁR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.

ALBINÁR ~i m. Persoană care se ocupă cu albinăritul; prisăcar; stupar; apicultor. /albină + suf. ~ar

albinar m. cel ce trăiește din creșterea albinelor.

albinár m. (d. albină). Apicultor, crescător de albine (stupar, prisăcar).

ALBINAR s. apicultor, prisăcar, stupar, (înv. și reg.) mierar. (~ se ocupă cu creșterea albinelor.)

albinar s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR.

albinar, albinari s. m. muncitor