albinărít sn [At: MARIAN, S.R. II, 199 / E: albină + -ărit] 1 Apicultura. 2 (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse.

ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură. 2. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. – Albină + suf. -ărit.

ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură. 2. (În evul mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. – Albină + suf. -ărit.

ALBINĂRÍT s. n. Creșterea albinelor. V. apicultura.

ALBINĂRÍT s. n. Creșterea albinelor. – Din albină + suf. -(ă)rit.

albinărít s. n.

albinărít s. n.

ALBINĂRÍT s. v. apicultură.

ALBINĂRÍT n. 1) Ocupația albinarului; stupărit; prisăcărit. 2) înv. Impozit care se plătea pentru stupi; stupărit; prisăcărit. /albină + suf. ~ărit

albinărit n. 1. creșterea albinelor; 2. odinioară, dare pusă pe albine.

albinărít n., pl. urĭ (d. albină). Cultura albinelor, apicultură. Dare pusă odinioară pe stupĭ.

ALBINĂRIT s. albinărie, apicultură, prisăcărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)