albinăríe1 sf [At: DA / P: ~ri-e / Pl: (rar) -ii / E: albinar + -ie] Apicultura.

albinăríe2 sf [At: MARIAN, O. I, 58 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: albină + -ărie] 1 Mulțime (mare) de albine Si: albinăret, albinărime, albineț. 2 (Rar) Stupină.

ALBINĂRÍE, albinării, s. f. (Rar) Stupină (1). – Albină + suf. -ărie.

ALBINĂRÍE, albinării, s. f. (Rar) Stupină (1). – Albină + suf. -ărie.

ALBINĂRÍE, albinării, s. f. (Rar) Stupină, stupărie, prisacă. Mii... de albine... ieșind de prin albinării, zboară de la o floare la alta. MARIAN, O. I 58.

ALBINĂRÍE, albinării, s. f. Stupină, stupărie, prisacă. – Din albină + suf. -ărie.

albinăríe (rar) s. f., art. albinăría, g.-d. art. albinăríei; pl. albinăríi, art. albinăríile

albinăríe s. f., art. albinăría, g.-d. art. albinăríei; pl. albinăríi, art. albinăríile

ALBINĂRÍE s. 1. v. prisacă. 2. v. apicultură.

albinăríe f. (d. albină). Mare număr de albine. Albinărit, cultură de albine.

ALBINĂRIE s. 1. prisacă, stupărie, stupină, (rar) prisăcărie. (S-a dus la ~ să colecteze mierea.) 2. albinărit, apicultură, prisăcărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)