Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru albin─ârel

albin─âr├ęl sm [At: MARIAN, O. I, 61 / Pl: ~ei / E: albinar + -el] (Orn) Prigoare (Merops apiaster).
ALBIN─éR├ëL, albin─ârei, s. m. Pas─âre migratoare cu pene viu ╚Öi pestri╚Ť colorate, care se hr─âne╚Öte cu insecte, ├«n special cu albine ╚Öi viespi; prigoare, furnicar, albinar (Merops apiaster). ÔÇô Albinar + suf. -el.
ALBIN─éR├ëL, albin─ârei, s. m. Pas─âre migratoare cu pene viu ╚Öi pestri╚Ť colorate, care se hr─âne╚Öte cu insecte, ├«n special cu albine ╚Öi viespi; prigoare, furnicar, albinar (Merops apiaster). ÔÇô Albinar + suf. -el.
ALBIN─éR├ëL, albin─ârei, s. m. Pas─âre cu pene pestri╚Ťe, care-╚Öi face cuibul ├«n g─âuri s─âpate ├«n malul lutos al apelor ╚Öi care umbl─â ├«n c├«rduri; se hr─âne╚Öte cu insecte, ├«n special cu albine ╚Öi viespi; viespar, viespari╚Ť─â, prigoare, furnicar.
ALBIN─éR├ëL, albin─ârei, s. m. Pas─âre migratoare cu pene viu ╚Öi pestri╚Ť colorate, care se hr─âne╚Öte cu insecte, ├«n special cu albine ╚Öi viespi (Merops apiaster). ÔÇô Din albinar + suf. -el.
albin─âr├ęl s. m., pl. albin─âr├ęi
albin─âr├ęl s. m., pl. albin─âr├ęi
ALBINĂRÉL s. v. prigorie.
ALBIN─éR├ëL ~i m. Pas─âre migratoare de talie medie, cu pene pestri╚Ťe, cu cioc sub╚Ťire ╚Öi alungit, care se hr─âne╚Öte cu insecte, mai ales cu albine ╚Öi viespi; prigorie. /albinar + suf. ~el
albinărel m. numele bucovinean al prigorii (care se hrănește cu albine).
prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pas─âre ce se hr─âne╚Öte cu albine ╚Öi de aceea numit─â albin─ârel sau viespar (Merops apiaster). [Lit. arsur─â (v. prigor├Č), dup─â coloarea ro╚Öiatic─â a pieptului acestei p─âs─âri].
albin─âr├ęl m., pl. e─ş (d. albinar). Prigoare.
prigo├íre f., pl. or─ş (d. prigoresc, ca dogoare d. dogoresc. La ├«nceput, prigoare ├«nsemna ÔÇ×arsur─â, aprindereÔÇŁ, apo─ş, din cauza penelor ro╚Öi─ş, sÔÇÖa numit a╚Öa ╚Öi pas─ârea). O pas─âre (numit─â ╚Öi albin─ârel) de m─ârimea merle─ş, cu penele ro╚Öi─ş, verz─ş, galbene ╚Öi altfel ╚Öi care m─ân├«nc─â albine (merops apiaster). ÔÇô ╚śi prig├│rie: o prigorie ╚Ť├«r├«─şa ├«n ├«n─âl╚Ťime (Sadov. VR. 1911, 3, 336); ╚Öi prig├│r ╚Öi prih├│r. V. v─şespar.
ALBIN─éREL s. (ORNIT.; Merops apiaster) furnicar, prigorie, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploie╚Öte, ploiete, prigorean, viespari╚Ť─â, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (├«nv.) merop.

Albin─ârel dex online | sinonim

Albin─ârel definitie

Intrare: albin─ârel
albin─ârel substantiv masculin