Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

albiná1 vru [At: CADE / Pzi: 3 -nează / E: alb cf albini] (Olt) A se lumina de ziuă.
albin├í2 vi [At: CADE / Pl: ~n├ęz / E: albin─â] 1 (Mar) A alerga cu treburi, ca o albin─â. 2 (Ban) A-╚Öi ├«njgheba o situa╚Ťie. 3 (Ban) A se pune pe picioare ├«ncet, ├«ncet, dup─â o boal─â lung─â.
alb├şn─â [At: CORESI, ap. HEM 7 4 4 / Pl: ~ne / E: ml alvina ÔÇ×stupÔÇŁ] 1 Insect─â din familia apidelor, cu picioarele posterioare adaptate pentru str├óngerea polenului ╚Öi cu abdomenul prev─âzut cu un ac veninos, care tr─âie╚Öte ├«n familii ╚Öi produce miere ╚Öi cear─â Si: (pop) b├óz─â, biz─â, g├óz─â-folositoare, g├óz─â-de-miere, g├ózu╚Ť─â, musc─â (Apis melifica). 2 (├Äs) ~ lucr─âtoare (sau, pop, lucroaie) Albin─â care lucreaz─â la fagure. 3 (Pop; ├«c) ~ ├«mp─âr─âteasc─â Matc─â. 4 (Reg; ├«c) ~mare, ~de-p─âdure, ~de-p─âm├ónt, ~╚Ťig─âneasc─â, ~╚Ťiganului Bondar. 5 (Reg; ├«c) ~╚Ťig─âneasc─â Viespe. 6 (Mun; ├«c) ~ ╚Ťiganului G─ârg─âun. 7 Plant─â erbacee cu frunze lanceolate ╚Öi cu flori violacee, dispuse ├«n spic, asem─ân─âtoare cu o albin─â (1) (Ophiys cornuta).
ALB├ŹN─é, albine, s. f. 1. Insect─â din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt ╚Öi lins, iar cu picioarele posterioare pentru str├óngerea polenului, cu abdomenul prev─âzut cu un ac veninos ╚Öi care tr─âie╚Öte ├«n familii, produc├ónd miere ╚Öi cear─â; musc─â (Apis mellifera). 2. Plant─â erbacee cu frunze lanceolate ╚Öi cu flori violacee, dispuse ├«n spic, asem─ân─âtoare cu o albin─â (1) (Ophrys cornuta). ÔÇô Lat. alvina ÔÇ×stupÔÇŁ.
ALB├ŹN─é, albine, s. f. 1. Insect─â din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt ╚Öi lins, iar cu picioarele posterioare pentru str├óngerea polenului, cu abdomenul prev─âzut cu un ac veninos, ╚Öi care tr─âie╚Öte ├«n familii, produc├ónd miere ╚Öi cear─â; musc─â (Apis mellifica). 2. Plant─â erbacee cu frunze lanceolate ╚Öi cu flori violacee, dispuse ├«n spic, asem─ân─âtoare cu o albin─â (1) (Ophrys cornuta). ÔÇô Lat. alvina ÔÇ×stupÔÇŁ.
ALB├ŹN─é, albine, s. f. 1. Insect─â din familia himenopterelor, al c─ârei abdomen este prev─âzut cu un ac veninos; tr─âie╚Öte ├«n roiuri organizate, produc├«nd miere ╚Öi cear─â (Apis mellifica). Albina... suge nectarul din potire. DE╚śLIU, G. 51. O albin─â trece ca un fir de aur prin soare, drept pe l├«ng─â p─âl─ârioara lui de paie, pe l├«ng─â p─ârul b─âlai, aproape alb. SADOVEANU, O. III, 22S. Privir─â... cum albinele culegeau ceara ╚Öi adunau mierea. ISPIRESCU, L. 381. ╚śi albinele-aduc miere, aduc colb m─ârunt de aur. EMINESCU, O. I 87. ÔÖŽ (Metaforic, cu aluzie la h─ârnicia albinei) ╚śi p─âr─âgineala ╚Öi b─âl─âriilel ╚Ťi le plivesc albinele-albastre [muncitorii] Ca n─âdejdile ╚Öi z─ârile noastre! DE╚śLIU, G. 14. 2. Plant─â erbacee ale c─ârei flori, dispuse ├«ntr-un spic, seam─ân─â cu o albin─â; cre╚Öte prim─âvara prin locuri cu iarb─â, la marginea p─âdurilor (Ophrys cornuta).
ALBIN├ü, albinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se face ziu─â. ÔÇô Din alb2.
ALB├ŹN─é, albine, s. f. 1. Insect─â al c─ârei abdomen este prev─âzut cu un ac veninos; tr─âie╚Öte ├«n roiuri organizate, produc├ónd miere ╚Öi cear─â (Apis mellifica). 2. Plant─â erbacee ale c─ârei flori seam─ân─â cu o albin─â (Ophrys cornuta). ÔÇô Lat. alvina ÔÇ×stupÔÇŁ.
alb├şn─â s. f., g.-d. art. alb├şnei; pl. alb├şne
!l├║pul-alb├şnelor (insect─â) s. m. art.
!m├│lia-alb├şnelor (fluture) (-li-a-) s. f. art./m├│lie-de-alb├şne (-li-e-) s. f., g.-d. art. m├│liei-alb├şnelor/m├│liei-de-alb├şne
m├│lie-de-alb├şne v. m├│lia-alb├şnelor
alb├şn─â s. f., g.-d. art. alb├şnei; pl. alb├şne
l├║pul-alb├şnelor (insect─â) s. m.
m├│lia-alb├şnelor (sil. -li-a)/m├│lie-de-alb├şne (sil. -li-e) s. f.
ALBINA-ȚIGÁNULUI s. v. bărzăun, bondar, gărgăun.
ALB├ŹN─é s. (ENTOM.; Apis mellifica) (├«nv. ╚Öi pop.) musc─â, (reg.) b├óz─â. (~ produce mierea.)
ALBINĂ-ȚIGĂNEÁSCĂ s. v. bărzăun, bondar, gărgăun.
CIUMA-ALB├ŹNELOR s. v. albin─ârel, furnicar, prigorie, viespar.
LUPUL-ALB├ŹNELOR s. v. albin─ârel, furnicar, prigorie, viespar.
MOLIA-ALB├ŹNELOR s. v. g─âselni╚Ť─â.
alb├şn─â (alb├şne), s. f. ÔÇô 1. Insect─â care produce miere ╚Öi cear─â. ÔÇô 2. Specie de orhidee (Ophrys cornuta). ÔÇô Mr. alvin─â, megl. albin─â, istr. albire. Lat. alvß┐Ĺna ÔÇ×stupÔÇŁ, der. de la alvus (Pu╚Öcariu 59; Candrea-Dens., 48; REW 393). Pentru a explica semantismul, DAR se refer─â la alb. blet├ź ÔÇ×stupÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×albin─âÔÇŁ. Trebuie probabil s─â se plece de la o expresie (musca)alvina, unde alvina ├«ndepline╚Öte firesc func╚Ťia adj.; mai t├«rziu, a ajuns s., ca ├«n cazul lui (asinus) onagrarius, orbus(oculis) ╚Öi ├«n multe alte cazuri. Musc─â, av├«nd sensul de ÔÇ×roiÔÇŁ este curent ├«n apicultur─â. Der. albinar, s. m. (apicultor); albin─ârel, s. m. (pas─âre); albin─ârie, s. f. (roi; apicultur─â); albin─ârit, s. n. (apicultur─â); albinet, s. n. (mul╚Ťime de albine, roi).
ALB├ŹN─é ~e f. Insect─â care tr─âie╚Öte ├«n roiuri ╚Öi produce miere ╚Öi cear─â, av├ónd picioarele din urm─â adaptate pentru str├óngerea polenului ╚Öi un ac veninos ├«n partea posterioar─â a abdomenului. ~─â lucr─âtoare. /<lat. alvina
albin─â f. 1. insect─â care produce miere ╚Öi cear─â; 2. plant─â cu flori frumoase dispuse ├«n spic, sem─ân├ónd foarte mult cu o albin─â (Ophrys cornuta). [Lat. ALVINA, stup: numele locuin╚Ťei trec├ónd asupra insectei, ca macedo-rom├ónul stup, albin─â].
alb├şn─â f., pl. e (lat. pop. alvina, cl. alvearium, stup, d. alvus, stup, ro─ş. V. albie). Un fel de musc─â imenopter─â ma─ş mare care produce m─şere ╚Öi cear─â ╚Öi pe care oameni─ş o ├«ngrijesc ╚Ťin├«nd-o ├«n stup, unde ─şa tr─â─şe╚Öte cu semenele e─ş ca ├«ntrÔÇÖo republic─â supt conducerea une─ş albine ma─ş mar─ş numite matc─â sa┼ş regin─â. (Tr├«ntori─ş ├«s albinele masculine. ├Än partea din apo─ş albinele a┼ş un ac veninos, cu care ├«mpung c├«nd ├«s furioase ╚Öi care ma─ş tot-de-a-una r─âm├«ne ├«n ├«mpuns─âtur─â ╚Öi cauzeaz─â o unfl─âtur─â foarte dureroas─â). Harnic ca o albin─â, foarte harnic. V. bondar, g─ârg─âun, vespie.
albina-╚Ťiganului s. v. B─éRZ─éUN. BONDAR. G─éRG─éUN.
ALBINĂ s. (ENTOM.; Apis mellifica) (înv. și pop.) muscă, (reg.) bîză. (~ produce mierea.)
albin─â-╚Ťig─âneasc─â s. v. B─éRZ─éUN. BONDAR. G─éRG─éUN.
ciuma-albinelor s. v. ALBIN─éREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR.
lupul-albinelor s. v. ALBIN─éREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR.
molia-albinelor s. v. GĂSELNIȚĂ.
voio╚Öni╚Ť─â-de-albini s. v. MELIS─é. ROINI╚Ü─é.
ALBINA ROMÂNEASCĂ, gazetă politico-literară, primul periodic în limba română, publicat în Moldova. A apărut la Iași, bisăptămînal, cu întreruperi, între 1829 și 1850. Proprietar și editor: Gh. Asachi.
ALBIN─é subst. 1. ÔÇô sp─âtar (16 B IV 498); Albinea zis ╚Öi Alb├«nat (16 A I 147, 361). 2. Albina╚Ö (Vra). Albini╚Ťa f. act. (V. Bistr-Bicaz).
╚Ötii bancul cu albinele? expr. (iron. ÔÇô aluzie la interj. ÔÇ×roiu!ÔÇŁ) pleac─â de aici!, fugi!
vacs albina crem─â caramel / crema puca expr. v. vacs.

Albin─â dex online | sinonim

Albin─â definitie

Intrare: albina
albina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: albin─â
albin─â substantiv feminin
Intrare: Albin─â
Albin─â
Intrare: lupul-albinelor
lupul-albinelor substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: molia-albinelor
molia-albinelor (numai) singular substantiv feminin articulat
  • silabisire: -li-a-
Intrare: molie-de-albine
molie-de-albine substantiv feminin (numai) singular
Intrare: albina-╚Ťiganului
albina-╚Ťiganului substantiv feminin articulat
Intrare: albin─â-╚Ťig─âneasc─â
albin─â-╚Ťig─âneasc─â substantiv feminin