albiciúne sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA / Pl: (îvr) -ni / E: alb + -iciune] (Fam) Albeală 2(2)

ALBICIÚNE s. f. (Fam.) Albeață. – Alb + suf. -iciune.

ALBICIÚNE s. f. (Fam.) Albeață. – Alb + suf. -iciune.

albiciúne (fam.) s. f., g.-d. art. albiciúnii

albiciúne s. f., g.-d. art. albiciúnii

ALBICIÚNE s. v. albeață.

albiciúne f. Vechĭ Calitatea de a fi alb.

albiciune s. v. ALBEAȚĂ.

albiciune definitie

albiciune dex

Intrare: albiciune

albiciune substantiv feminin