albicios, ~oasă a [At: CANTEMIR, I. I. II, 81 / Pl: ~oși, ~oase / E: alb + -icios] Care bate în alb (1) Si: alburiu, albui, (rar) albiu, albuleț, (reg) alboi, (rar) albiniu, (îvr) albotin.

ALBICIÓS, -OÁSĂ, albicioși, -oase, adj. Care bate în alb; (rar) albiu, albui, alburiu. – Alb + suf. -icios.

ALBICIÓS, -OÁSĂ, albicioși, -oase, adj. Care bate în alb; (rar) albiu, albui, alburiu. – Alb + suf. -icios.

ALBICIÓS, -OÁSĂ, albicioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de alb, care bate în alb. Luna scăpata, gonită de luceafărul albicios al dimineții. ODOBESCU, S. I 145. Dunga mare, albicioasă de pe cer, numită de învățați calea lactee, se cheamă In popor «drumul robilor». ȘEZ. I 233.

ALBICIÓS, -OÁSĂ, albicioși, -oase, adj. Care bate în alb. – Din alb2 + suf. -ic-ios.

albiciós adj. m., pl. albicióși; f. albicioásă, pl. albicioáse

albiciós adj. m.(sil. -cios), pl. albicióși; f. sg. albicioásă, pl. albicioáse

ALBICIÓS adj. (rar) albiu, albui, alburiu. (Cu aspect ~.)

ALBICIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care bate în alb; cu nuanță albă. /alb + suf. ~icios

albicios a. puțin alb, care bate în alb: materie albicioasă.

albicĭós, -oásă adj. (d. albit). Cam alb, care bate’n alb.

ALBICIOS adj. (rar) albiu, albui, alburiu. (Cu aspect ~.)