albédo sn [At: DN 3 / E: fr albedo] (Fiz) Mărime fotometrică egală cu raportul dintre intensitatea luminii radiate difuz de pe un corp și intensitatea luminii care cade pe acel corp.

ALBÉDO s. n. Mărime care indică fracțiunea din energia luminoasă incidentă radiată în mod difuz de un corp. – Din fr. albédo.

ALBÉDO s. n. Mărime care indică fracțiunea din energia luminoasă incidentă radiată în mod difuz de un corp. – Din fr. albédo.

ALBÉDO s. n. Mărime care indică fracțiunea din energia luminoasă incidentă radiată în mod difuz de un corp. – Din fr. albédo.

albédo s. n., art. albédoul

albédo s. n., art. albédoul

ALBÉDO s.n. (Fiz.) Mărime fotometrică egală cu raportul dintre intensitatea luminii radiate difuz de un corp și intensitatea luminii care cade pe acel corp. [< fr. albédo, cf. lat. albedo – albeață].

ALBÉDO s. n. mărime fotometrică, raportul dintre energia luminoasă radiată de un corp și cea primită. (< fr. albédo, lat. albedo)

albédo s. n. (tehn.) ◊ „Aceste geamuri lasă să treacă totul: razele directe ale soarelui, soarele difuzat prin nori și chiar soarele reflectat de suprafața solului, mai ales după ce a căzut zăpada. Specialiștii numesc acest fenomen albedo, ceea ce înseamnă coeficientul de reflectare a solului care se adaugă rezervelor directe sau difuze.” Cont. 25 I 74 p. 10 (din fr. albédo, engl., germ., rus. albedo; DTP; DEX, DN3)

ALBEDO- „albedo fotografic”. ◊ L. albedo „albeață” > fr. albédo- > rom. albedo-. □ ~metru (v. -metru1), s. n., instrument folosit în fotometrie pentru determinarea albedoului.