Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

alb├ístru, ~─â [At: (a. 1588), CUV. D. B─éTR. I, 199 / Pl: ~a╚Ötri, -re / E: ml *albaster, -tra, -trum] 1 a Care are culoarea cerului senin. 2 a A cincea culoare din spectrul solar Cf azuriu, sineliu. 3 a (├Äe) Cu s├ónge ~ De neam nobil. 4 a (D. cer, zare etc.) Senin. 5 a (├Ävp) Cu luciu alb─âstrui. 6 a (Fig) Trist. 7 a Sumbru. 8 a (├Äs) Inim─â ~ ─â Suflet trist. 9 a (Pex; ├«as) Jale. 10 a (├Äs) C├óntece de inim─â ~ ─â C├óntece melancolice de dragoste. 11-12 a, av (Fam) Nefavorabil. 13 sn Culoarea albastr─â Si: alb─âstreal─â, alb─âstrime 14 sf (Bot; reg; lpl) Alb─âstri╚Ťe (Centaurea cyanus) 15 sf (Fig; iuz; lpl) Haine or─â╚Öene╚Öti Si: (iuz) alb─âstr├ón. 16 a (Fam; ├«e) E (cam) ~ Situa╚Ťia e cam dificil─â. 17 sn (├Äs) ~ de metilen Colorant albastru ├«ntrebuin╚Ťat ├«n vopsitorie, ├«n lucr─âri de biologie ╚Öi ├«n medicin─â. 18 sn (├Äs) ~ de Prusia (sau de Berlin) Ferocianur─â de fier folosit─â ca pigment albastru (1).
ALB├üSTRU, -─é, alba╚Ötri, -stre, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ÔÖŽ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ÔŚŐ Expr. Inim─â-albastr─â = a) suflet trist, p. ext. triste╚Ťe, jale; b) necaz, m├ónie, furie. Cu (sau de) s├ónge albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) r─âu, (cam) nepl─âcut, situa╚Ťia e (cam) dificil─â. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situat─â ├«ntre verde ╚Öi indigo; culoarea descris─â mai sus; alb─âstreal─â, alb─âstrime. ÔŚŐ Albastru de metilen = colorant albastru (1) folosit ├«n vopsitorie, ├«n lucr─âri de biologie ╚Öi ├«n medicin─â. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianur─â de fier folosit─â ca pigment albastru (1). ÔŚŐ Compuse: albastru-azuriu = albastru (1) cu nuan╚Ťe azurii; albastru-deschis = albastru (1) mai pu╚Ťin intens. ÔÇô Lat. albaster (albus).
I├üRB─é, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu p─âr╚Ťile aeriene verzi, sub╚Ťiri ╚Öi ml─âdioase, folosite pentru hrana animalelor. ÔŚŐ Expr. Pa╚Öte, murgule, iarb─â verde = va trebui s─â a╚Ötep╚Ťi mult p├ón─â ╚Ťi se va ├«mplini ceea ce dore╚Öti. Din p─âm├ónt, din iarb─â verde = cu orice pre╚Ť, neap─ârat. ÔÖŽ Nutre╚Ť verde, proasp─ât cosit. 2. Buruieni de tot felul. ÔŚŐ Iarb─â rea = a) buruian─â otr─âvitoare; b) fig. om r─âu, primejdios. 3. Paji╚Öte. 4. Compuse: iarb─â-de-mare = plant─â erbacee cu frunze liniare ╚Öi cu flori verzi, care cre╚Öte pe fundul m─ârii ╚Öi ale c─ârei frunze uscate sunt folosite ├«n tapi╚Ťerie; zegras (Zostera marina); iarba-broa╚Ötei = mic─â plant─â acvatic─â, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorit─â pe╚Ťiolului lung) plutesc la suprafa╚Ťa apei, ╚Öi cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plant─â peren─â din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse ├«n capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plant─â erbacee veninoas─â, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-g─âlbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (├«n basme) iarb─â cu putere miraculoas─â, cu ajutorul c─âreia se poate deschide orice u╚Ö─â ├«ncuiat─â; p. ext. putere supranatural─â, care poate ajuta s─â ob╚Ťii ceva greu de ob╚Ťinut; iarba-g─âii = plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarb─â-crea╚Ť─â = izm─â-crea╚Ť─â; iarb─â-deas─â = plant─â erbacee cu tulpini sub╚Ťiri, cu frunze ├«nguste ╚Öi flori verzi, dispuse ├«n panicule (Poa nemoralis); iarb─â-gras─â = plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â ╚Öi ├«ntins─â pe p─âm├ónt, cu frunze c─ârnoase, lucioase ╚Öi flori galbene (Portulaca oleracea); iarb─â-mare = plant─â erbacee cu tulpina p─âroas─â ╚Öi ramificat─â, cu frunze mari ╚Öi flori galbene (Inula helenium); iarb─â-alb─â = plant─â erbacee ornamental─â cu frunzele v─ârgate cu linii verzi ╚Öi albe-ro╚Öietice sau g─âlbui (Phalaris arundinacea); iarba-c─ân─âra╚Öului = plant─â erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui ╚Öi semin╚Ťele g─âlbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarb─â-albastr─â = plant─â erbacee cu frunzele ├«ngr─âm─âdite la baza tulpinii ╚Öi cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plant─â erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-c├ómpului = plant─â erbacee cu tulpinile noduroase ╚Öi cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarb─â-neagr─â = a) plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate ╚Öi cu flori brune-purpurii pe dinafar─â ╚Öi galbene-verzui pe din─âuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare ╚Öi flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse ╚Öi cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarb─â-ro╚Öie = plant─â erbacee cu tulpina ro╚Öiatic─â, cu frunze nedivizate, lanceolate ╚Öi cu flori galbene dispuse ├«n capitule; (pop.) c├órligioar─â (Bidens cernuus); iarba-╚Öarpelui = a) plant─â erbacee cu frunze lanceolate, p─âroase, cu flori albastre, rar ro╚Öii sau albe (Echium vulgare); b) plant─â cu tulpina p─âroas─â, cu flori albastre sau ro╚Öietice (Veronica latifolia); c) broscari╚Ť─â; iarba-╚Öop├órlelor = plant─â erbacee cu rizom gros, c─ârnos, cu tulpina terminat─â ├«n spic, cu frunze ovale ╚Öi flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarb─â-stelat─â = plant─â erbacee cu tulpina ├«ntins─â pe p─âm├ónt, cu frunze pe fa╚Ťa superioar─â ╚Öi pe margini p─âroase ╚Öi cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarb─â-de-Sudan = plant─â cu tulpina ├«nalt─â, cu frunze lungi, cultivat─â ca plant─â furajer─â (Sorghum halepense). 5. Praf de pu╚Öc─â. ÔÇô Lat. herba.
ALB├üSTRU, -─é, alba╚Ötri, -stre, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ÔÖŽ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ÔŚŐ Expr. Inim─â-albastr─â = a) suflet trist, p. ext. triste╚Ťe, jale; b) necaz, m├ónie, furie. Cu (sau de) s├ónge albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) r─âu, (cam) nepl─âcut, situa╚Ťia e (cam) dificil─â. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situat─â ├«ntre verde ╚Öi indigo; culoarea descris─â mai sus; alb─âstreal─â, alb─âstrime. ÔŚŐ Albastru de metilen = colorant albastru (1) ├«ntrebuin╚Ťat ├«n vopsitorie, ├«n lucr─âri de biologie ╚Öi ├«n medicin─â. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianur─â de fier folosit─â ca pigment albastru. ÔÇô Lat. albaster (< albus).
ALB├üSTRU1 s. n. 1. Culoare albastr─â (a cincea din spectrul solar, ├«ntre violet ╚Öi verde). O stea se desprinse ╚Öi picur─â ├«n albastrul nop╚Ťii. C. PETRESCU, S. 188. ├Än v─âzduh e-at├«t albastru! ├Än senin e-at├«ta soare! IOSIF, PATR. 25. ÔÖŽ (Poetic) Cer senin, alb─âstriu. Cea dint├«i r├«ndunic─â, venit─â de departe, t─âie albastrul ca o s─âgeat─â. G├ÄRLEANU, L. 40. 2. (├Än expr.) Albastru de metilen = materie colorant─â albastr─â, solubil─â ├«n ap─â, ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n experien╚Ťele de biologie ╚Öi ca medicament dezinfectant al amigdalelor.
ALB├üSTRU2, -─é, alba╚Ötri, -stre, adj. 1. Care are culoarea cerului senin. 2. Fig. Melancolic, sumbru. ÔŚŐ Expr. Inim─â-albastr─â = a) inim─â trist─â; p. ext. triste╚Ťe; b) necaz, m├ónie, furie. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) r─âu, (cam) nepl─âcut. ÔÇô Lat. *albaster (< albus).
ALB├üSTRU1 s. n. Culoare albastr─â. ÔÇô Lat. *albastrum.
albástru1 adj. m., pl. albáștri, art. albáștrii; f. albástră, pl. albástre
albástru2 s. n., art. albástrul
alb├ístru-azur├şu adj. m., pl. alb├í╚Ötri-azur├şi, art. alb├í╚Ötrii-azur├şii; f. alb├ístr─â-azur├şe, pl. alb├ístre-azur├şi
alb├ístru-desch├şs adj. m., pl. alb├í╚Ötri-desch├şs, art. alb├í╚Ötrii-desch├şs; f. alb├ístr─â-desch├şs, pl. alb├ístre-desch├şs
corb-albástru (pasăre) s. m., pl. corbi-albáștri
!múscă-albástră (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-albástre; pl. múște-albástre
scrumb├şe-alb├ístr─â (pe╚Öte) s. f., g.-d. art. scrumb├şei-alb├ístre; pl. scrumb├şi-alb├ístre
albástru adj. m., pl. albáștri; f. sg. albástră, pl. albástre
albástru s. n., art. albástrul, g.-d. art. albástrului
corb-albástru s. m., pl. corbi-albáștri
múscă-albástră s. f.
scrumb├şe alb├ístr─â s. f. + adj.
ALBÁSTRU adj., s. 1. adj. (Olt.) turchez. (Culoarea ~.) 2. adj. v. senin. 3. s. v. seninătate.
ALGE ALBÁSTRE s. pl. (BOT.) cianoficee (pl.).
CORB-ALBÁSTRU s. v. dumbrăveancă.
LUMÂNĂRICĂ-ALBÁSTRĂ s. v. lumânărica-pământului.
MOLOTRU ALBÁSTRU s. v. sulfină albastră.
MUSCĂ-ALBÁSTRĂ s. v. viermănar.
alb├ístru (alb├ístr─â), adj. ÔÇô De culoarea cerului senin. ÔÇô Mr. albastru ÔÇ×cenu╚Öiu, fumuriuÔÇŁ. Lat. *albaster, de la albus (Pu╚Öcariu 56; Candrea-Dens., 37; REW 319; DAR). S-a spus probabil la ├«nceput despre cerul u╚Öor ├«nnorat, prin urmare albicios (cf. mr.); ast─âzi indic─â numai ÔÇ×albastru ca cerulÔÇŁ. Cf. Densusianu, GS, II, 324. Der. alb─âstrea, s. f.; alb─âstreal─â, s. f.; alb─âstri, vb. ( a da culoare albastr─â; a cl─âti rufele cu alb─âstreal─â); alb─âstrime, s. f. (culoare albastr─â; boierime); alb─âstri╚Ť─â, s. f.; alb─âstriu, adj. Sensul lui alb─âstreal─â ÔÇ×albastru de rufeÔÇŁ (cf. fr. bleu anglais) nu apare ├«n nici un lexic, cu toate c─â este cuv. foarte uzual ╚Öi singurul care explic─â sensul lui alb─âstrime de ÔÇ×boierimeÔÇŁ, adic─â ÔÇ×oameni cu c─âma╚Öa scrobit─âÔÇŁ.
ALB├üSTRU1 n. 1) Culoare a spectrului solar care se afl─â ├«ntre violet ╚Öi verde, av├ónd nuan╚Ťa cerului senin. 2) Colorant cu aceast─â culoare. Verdele se ob╚Ťine combin├ónd ~ cu galben. [Sil. -bas-tru] /<lat. albaster
ALB├üSTRU2 ~str─â (~╚Ötri, ~stre) Care are culoarea cerului senin. ÔŚŐ Inim─â ~str─â triste╚Ťe, melancolie. /<lat. albaster
albastru a. 1. de fa╚Ťa cerului senin; 2. fig. trist, melancolic (v. inim─â); 3. imaginar: vremile aurite ce mitele albastre ni le ╚Öoptesc ades EM. (cf. fr. contes bleus). [Forma╚Ťiune rom├óneasc─â din alb cu ajutorul sufixului astru, lit. care bate ├«n alb, ├«n opozi╚Ťiune cu v├ón─ât]. ÔĽĹ f. pl. albastre, haine de aceast─â coloare, ├«mbr─âc─âminte burghez─â sau nobil─â. ÔĽĹ n. 1. coloarea albastr─â: albastrul cerului, m─ârii; 2. substan╚Ť─â astfel colorat─â: albastru de Prusia.
alb├ístru, -─â adj. (lat. albaster, de la albus, alb, ca it. biancastro, albic─şos, d. bianco, alb). De coloarea cerulu─ş senin. Fig. Iron. Inim─â albastr─â, ├«ntristat─â. Pele albastr─â, astrahan negru, a c─âru─ş pele bate ├«n albastru (V. ba╚Öcali┼ş). S. n. Coloarea albastr─â: albastru cerulu─ş, m─âri─ş. Albastru de Prusia, o vopsea albastr─â ├«nchis─â.
ALBASTRU adj., s. 1. adj. (Olt.) turchez. (Culoarea ~.) 2. adj. clar, curat, limpede, pur, senin, str─âveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tista╚Ö, (├«nv.) seninat, seninos, (fig.) sp─âlat. (Cer ~.) 3. s. alb─âstrime, azur, claritate, limpezime, senin, senin─âtate, (rar) limpezi╚Ö, (├«nv. ╚Öi reg.) seninat, (reg.) vine╚Ťie, (Mold. ╚Öi Bucov.) sineal─â, (├«nv.) senineal─â. (~ cerului.)
corb-albastru s. v. DUMBR─éVEANC─é.
lumînărică-albastră s. v. LUMÎNĂRICA-PĂMÎNTULUI.
molotru albastru s. v. SULFIN─é ALBASTR─é.
musc─â-albastr─â s. v. VIERM─éNAR.
spin-albastru s. v. SCAI-ALBASTRU. SCAI-VÎNĂT.
vitriol-albastru s. v. SULFAT DE CUPRU.
ALBASTRU. Subst. Albastru, culoare albastr─â; albastrul cerului, vine╚Ťia cerului; alb─âstrime, alb─âstreal─â, sineal─â (pop.), alb─âstriu; azur (livr.), violet, indigo, v├«n─ât, vine╚Ťiu. Adj. Albastru, alb─âstrior (dim.), de culoare albastr─â, de culoarea cerului (senin), turcoaz (livr.), turchez (pop.), mieriu (reg.), mierior (dim., reg.), alb─âstrel (dim.), alb─âstriu, alb─âstrui; bleumarin, ultramarin; alb─âstrit, siniliu (pop.), sinilit (reg.), civit (pop.), albastru-├«nchis; v├«n─ât, vine╚Ťel (dim.), v├«lced (reg.), ├«nvine╚Ťit, vine╚Ťit; vine╚Ťiu, livid; violet, viorel (rar), vioriu, violaceu, viorint (rar), mov, liliachiu, lila (livr.), indigo, topor─â╚Öiu (rar); albastru-deschis, bleu, azuriu, havaiu (├«nv.). Vb. A se alb─âstri (fig.), a ├«n─âlb─âstri; a se ├«nvine╚Ťi, a se face v├«n─ât, a v├«lcezi (reg.), a ├«nvine╚Ťi. A alb─âstri, a sinili (reg.).
alb├ístru-argint├şu, -├şe adj. Albastru b─ât├ónd ├«n argintiu ÔŚŐ ÔÇ×St├ólpii ╚Öi pere╚Ťii au o culoare pl─âcut─â, albastru-argintiu.ÔÇŁ Sc. 20 V 61 p. 1 (din albastru + argintiu; cf. germ. silberblau; Fl. Dimitrescu ├«n LR 4/62 p. 398)
alb├ístru-el├ęctric, -─â adj. Albastru aprins ÔŚŐ ÔÇ×Lumea ecranului, se pare, sprijin─â ini╚Ťiativa miresei colorate. Revistele public─â fotografii de la c─âs─âtoria lui A.H. ├«mbr─âcat─â ÔÇô ce-i drept ÔÇô nu ├«n albastru electric, nu ├«n ro╚Öu-cadmiu, nu ├«n verde-veronez, ci ├«ntr-o nuan╚Ť─â de tranzi╚Ťie: trandafiriu.ÔÇŁ Cont. 21 II 69 p. 6 (din albastru + electric)
SCRUMBIE ALBASTR─é s.f. (Iht.) Pe╚Öte din fam. scombridae, denumit astfel datorit─â colora╚Ťiei sale, mai cunoscut ├«ns─â ca macrou (Scomber scomber). ÔÇô V. macrou.
alb├ístru, albastr─â, alba╚Ötri, albastre, adj. ÔÇô (ref. la oi) De culoare sur─â: ÔÇ×Oile cele albastre / Toate m-or jeli pe costeÔÇŁ (B├órlea, 1924; Ieud). ÔÇ×Prin oaie albastr─â numesc ceea ce ├«n alte locuri este varietatea brum─ârieÔÇŁ (Georgeoni, 1936: 30). Mai rar se folose╚Öte forma masculin─â a adj.: albastru ÔÇ×berbece alboiÔÇŁ. ÔÇô Lat. *albaster (< albus) (Pu╚Öcariu, CDDE, DER, DEX). Sensul primar al etimonului latin, de ÔÇ×sur, cenu╚Öiu, alboiÔÇŁ, este atestat numai ├«n dialectul mr. ╚Öi ├«n subdial. maramure╚Öean.
alb├ístru, -─â, adj. ÔÇô (ref. la oi) De culoare sur─â: ÔÇ×Oile cele albastre / Toate m-or jeli pe costeÔÇŁ (B├órlea 1924; Ieud). ÔÇ×Prin oaie albastr─â numesc ceea ce ├«n alte locuri este varietatea brum─ârieÔÇŁ (Georgeoni 1936: 30). Mai rar se folose╚Öte forma masculin─â a adj.: albastru ÔÇ×berbece alboiÔÇŁ. ÔÇô Lat. *albaster (de la albus) (Pu╚Öcariu, Candrea-Densusianu, DER, DEX). Sensul primar al etimonului latin, de ÔÇ×sur, cenu╚Öiu, alboiÔÇŁ este atestat numai ├«n dialectul mr. ╚Öi ├«n subdial. maramure╚Öean.
BLAUE REITER [bl├íu╔Ö r├íit╔Ör] Der ~ (ÔÇ×C─âl─âre╚Ťul albastruÔÇŁ), grupare artistic─â format─â ├«n Germania, la M├╝nchen (1911-1914), ini╚Ťiat─â de W. Kandinsky ╚Öi F. Marc. Unea arti╚Öti de orient─âri diferite (K. Malevici, P. Klee, A. Jawlensky, A. Macke ╚Ö.a.), promov├«nd tendin╚Ťe moderne ├«n art─â.
BLAUE VIER [bl├íu╔Ö fi:r] (ÔÇ×Cei patru alba╚ÖtriÔÇŁ), asocia╚Ťie artistic─â format─â ├«n 1924, de W. Kandinsky, P. Klee, L. Feininger, A. Jawlensky, ca ecou la ÔÇ×Der Blaue ReiterÔÇŁ. A continuat tradi╚Ťiile ├«nceputului de secol ╚Öi a avut un rol important ├«n cunoa╚Öterea artei moderne ├«n S.U.A., prin organizarea de expozi╚Ťii.
C─é╚śTILE ALBASTRE, unit─â╚Ťi armate, constituite din For╚Ťele de Urgen╚Ť─â ale O.N.U. (F.U.N.U.), a c─âror interven╚Ťie decis─â de Consiliul de Securitate, nu este ofensiv─â ╚Öi nu poate avea loc f─âr─â acordul statelor aflate ├«n conflict. Ele servesc ca ÔÇ×tamponÔÇŁ ├«ntre fo╚Ötii beligeran╚Ťi ╚Öi nu au dreptul s─â foloseasc─â armele dec├«t ├«n cazuri de legitim─â ap─ârare. Au intervenit ├«n Egipt (1956), Congo (1963), Cipru (1964), Kashmir (1965), Sinai (1973), ├Än─âl╚Ťimile Golan (1974), Liban (1978), Namibia (1989-1990). Premiul Nobel pentru pace (1988).
NILUL ALBASTRU (BAHR AL-AZRAQ), r├óu ├«n Ethiopia ╚Öi Sudan, afl. dr. al Nilului la Khartoum; 1.368 km. Izv. din L. Tana (NV Ethiopiei), str─âbate Pod. Ethiopiei, mai ├«nt├ói pe direc╚Ťia N-S (unde formeaz─â cascada Tisisat), apoi E-V, iar de la grani╚Ťa Ethiopiei cu Sudanul curge pe direc╚Ťia SE-NV, travers├ónd o c├ómpie joas─â trec├ónd prin ora╚Öul Wad Madanß┐Ĺ (Sudan). ├Än cursul superior poart─â numele Abay. Navigabil pe 500 km.
RÂPA ALBASTRĂ, lac antropic în jud. Vaslui, realizat pe cursul inf. al râului Simila, la 6 km amonte de confl. cu Bârladul. Supr.: 232 km; vol.: 10,6 mil. m3.
AGAPANTHUS L. CRIN ALBASTRU, fam. Liliaceae. Gen originar din Africa de S, cca 10 specii, erbacee, vivace, înalte de 0,30- 1,50 m. Rădăcini tuberoase (grase, cărnoase). Frunze întregi, liniare, persistente sau caduce, în rozete dense. Flori pe tipul 6, tubulare, bleu-purpur sau albe, deasupra frunzelor, în umbele terminale, pe tije viguroase. Fruct, capsulă.
Crocus heuffelianus Herb. (syn. C. banaticus Heuff.), ┬ź Br├«ndu╚Ö─â de prim─âvar─â, Br├«ndu╚Ö─â albastr─â ┬╗. Specie care ├«nflore╚Öte ├«n mart.-apr. Flori mari (cu lobii oblongi), apar odat─â cu frunzele, albe, liliachii cu stria╚Ťiuni, g├«tul glabru, 3 stamine, stigmat albastru, trifidat, dep─â╚Öind lungimea florii. Frunze liniar-lanceolate, late de 1 cm, cu nervura mijlocie, de pe dosul frunzei; alb─â. Plant─â erbacee, mic─â, cu bulb c─ârnos.
SESLERIA Scop., SESLERIA, IARB─é ALBASTR─é, fam. Gramineae. Gen originar din Europa. Plant─â erbacee, vivace, cu panicul─â cu spice sesile. Spicule╚Ťele cu 2-6 flori hermafrodite, acoperite cu bractee membroase. Palea extern─â, la v├«rf, 3-5-mucronat-din╚Ťat─â. Frunze, 3.
SIBIRAEA Maxim., SPIREA ALBASTR─é, fam. Rosaceae, Gen originar din U.R.S.S. (Siberia), China ╚Öi Europa de S-E, 2 specii de arbu╚Öti dioici cu frunze simple, alungit-eliptice, penat-nervate, cu marginea ├«ntreag─â si flori albe ├«n panicul─â terminal─â, ├«nfrunzit─â la baz─â. Carpele concrescute la baz─â. Foiosire. Parcuri ╚Öi gr─âdini, pozi╚Ťie insorit─â sol normal, nu prea uscat.
a cânta de inimă albastră expr. a cânta melodii triste / melancolice.
albastru, -─â, alba╚Ötri, -e adj. (d. o situa╚Ťie, o conjunctur─â etc.) nepl─âcut; nefavorabil
b─âiat cu ochi alba╚Ötri expr. (iron.) 1. lucr─âtor al Securit─â╚Ťii din anii dictaturii ceau╚Öiste. 2. lucr─âtor SRI.
carte albastr─â / neagr─â expr. hot├ór├óre / sentin╚Ť─â judec─âtoreasc─â.
Doamne fereastr─â ╚Öi o bucatÔÇÖ de u╚Ö─â albastr─â expr. (adol., glum.) Doamne fere╚Öte!
doi ochi alba╚Ötri expr. ╚Ťuic─â de prune.
pilul─â albastr─â expr. medicamentul Viagra, utilizat ├«n terapeutica actual─â pentru cre╚Öterea poten╚Ťei sexuale la b─ârbat.[1]

Albastru dex online | sinonim

Albastru definitie

Intrare: albastru
albastru adjectiv substantiv neutru
Intrare: albastru-azuriu
albastru-azuriu adjectiv
Intrare: albastru-deschis
albastru-deschis adjectiv
Intrare: corb-albastru
corb-albastru substantiv masculin
Intrare: musc─â-albastr─â
musc─â-albastr─â substantiv feminin
Intrare: scrumbie-albastr─â
scrumbie-albastr─â substantiv feminin
Intrare: spirea-albastr─â
spirea-albastr─â substantiv feminin articulat
Intrare: iarb─â-albastr─â
iarb─â-albastr─â substantiv feminin (numai) singular