albăstriu definitie

13 definiții pentru albăstriu

albăstríu, -ie [At: NEGRUZZI, S. II, 86 / Pl: ~ii, -ie / E: albastru + -iu] 1-2 sf, a (Culoare ) care bate în albastru (15) Si: albăstrui (1-2).
ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu.
ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu.
ALBĂSTRÍU1 s. n. Culoare albăstrie. Munții... se amestecă la hotarele țării cu albăstriul cerului. DELAVRANCEA, T. 116.
ALBĂSTRÍU2, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru. Omătul părea albăstriu și se întindea, proaspăt și nepătat, pretutindeni. SADOVEANU, O. III 545.
ALBĂSTRÍU, -ÍE, albăstrii, adj. Care bate în albastru. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Din albastru2 + suf. -iu.
albăstríu adj. m., f. albăstríe; pl. m. și f. albăstríi
albăstríu adj. m., f. albăstríe; pl. m. și f. albăstríi
ALBĂSTRÍU adj. v. albăstrui.
ALBĂSTRÍU ~íe (~íi) Care bate în albastru. /albastru + suf. ~iu
albăstrúĭ (vest) și -íŭ (est) adj. Cam albastru.
ALBĂSTRIU adj. albăstrui, (rar) safiriu, (reg.) mieriu, mieru, (Mold.) siniliu. (Șal, cer ~.)
stea albăstrie expr. (iron.) 1. lucrător al Securității. 2. poliția politică comunistă.

albăstriu dex

Intrare: albăstriu
albăstriu adjectiv