albăstrică definitie

2 intrări

20 definiții pentru albăstrică

albăstreá sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~e/e, -eli / E: albastru + -ea] (Bot) Planta compozită Centaurea cyanus Si: (reg) albăstriță (1).
albăstrél, -éa a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / Pl: ~ei, ~e / E: albastru + -el] 1-2 (Șhp) Albastru (1).
ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). - Albastru + suf. -el.
ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.
ALBĂSTREÁ, albăstrele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albastre (Centaurea cyanus); albăstriță, vinețea. Ei nu vor mai găsi nimic printre macii și albăstrelele cîmpului. SAHIA, N. 22.
ALBĂSTRÉL, -EÁ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru (1). Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturînd. ALECSANDRI, P. I 49. Îi da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el. ALECSANDRI, P. P. 176.
ALBĂSTREÁ, albăstrele, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre (Centaurea cyanus). – Din albastră + suf. -ea.
ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru2.
albăstreá s. f., art. albăstreáua, g.-d. art. albăstrélei; pl. albăstréle, art. albăstrélele
albăstrél (rar) adj. m., pl. albăstréi; f. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle
albăstreá s. f., art. albăstreáua, g.-d. art. albăstrélei; pl. albăstréle
albăstrél adj. m., pl. albăstréi; f. sg. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle
ALBĂSTREÁ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.
ALBĂSTRÍCĂ s. v. albăstrea.
albăstrea (albăstriță) f. plantă cu flori albastre ca cerul (Centaurea cyanus).
albăstreá f., pl. ele. Albăstriță.
albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa vara). – Și albăstrea.
ALBĂSTREA s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.
ALBĂSTRI s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.
CENTAUREA L., ALBĂSTRELE, VINEȚELE, fam. Comvositae. Gen originar din nordul Africii, Asia, America și Europa, peste 350 specii, majoritatea vivace și numai cîteva anuale, plante erbacee cu tulpini ramificate (cca 0,15-1 m înălțime). înflorește vara. Calatidii multiflore (albastre, roșii, albe, liliachii, violete, purpurii, mov, carmin, roz, unele cu miros plăcut) în vîrful tulpinilor, solitare. Frunze liniar-lanceolate.

albăstrică dex

Intrare: albăstrel
albăstrel adjectiv
Intrare: albăstrea
albăstrea substantiv feminin
albăstrică substantiv feminin