albăstriță definitie

13 definiții pentru albăstriță

albăstríță sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ițe / E: albastru + -iță] (Bot; reg) Albăstrea (Centurea cyanus).
ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iță.
ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iță.
ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. Albăstrea. Ochii lor [ai copiilor] mă privesc... ca albăstrițele din lanul de grîu. BENIUC, V. 22.
ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Din albastră + suf. -iță.
albăstríță s. f., g.-d. art. albăstríței; pl. albăstríțe
albăstríță s. f., g.-d. art. albăstríței; pl. albăstríțe
ALBĂSTRÍȚĂ s. v. albăstrea.
ALBĂSTRÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu flori albastre, care crește prin culturi de cereale. ~ de câmp. /albastru + suf. ~iță
albăstrea (albăstriță) f. plantă cu flori albastre ca cerul (Centaurea cyanus).
albăstriță f. V. albăstrea.
albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa vara). – Și albăstrea.
ALBĂSTRIȚĂ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.

albăstriță dex

Intrare: albăstriță
albăstriță substantiv feminin